Curat murder, nene Iancule

Poetul Mircea Dinescu care acum se vrea reprezentantul stângii inteligente și curate , are avere imensă și afaceri de notorietate mai puțin știute de opinia public. Dar să menționăm câteva:

1. Restaurantul „Lacrimi și sfinți” din Centrul Vechi al Capitalei…

2. Restaurantul „Politică și Delicatețuri” din spatele Halei Traian din Capitală…

3. Restaurantul „Politică și Delicatețuri – La Dinescu” din Pitești, bulevardul Brătianu, nr. 34…

4. Conac cu cramă, restaurant și camere de dormit la malul Dunării, în comuna doljeană Cetatea…

5. Doua apartamente în București…

6. Un teren intravilan în Constanta…

7. Tractoare, tractorașe pentru vie, combină, mașină BMW…

8. Două afaceri importante pentru a scoate pe piață „Vinul Moșierului” din podgoria Galicea Mare, jud. Dolj…

8 A. În 2002, poetul a încheiat un contract de arendă cu Academia Română, prin care a primit, pentru 12 ani, dreptul de folosință a 50 de hectare de vie în localitatea menționată…

8 B. Doi ani mai târziu, Dinescu a cumpărat de la Agenția Domeniilor Statului (ADS) pachetul majoritar de acțiuni ale fostului IAS Giubega, actuala SC Agroindustriala Giubega. Pentru 2,7 miliarde de lei, noul proprietar s-a ales cu un conac-cramă vechi de un secol, alte trei clădiri și peste 2.000 de metri pătrați de curte.  Tranzacția a fost făcută între societatea poetului, M.D. Agricola, și ADS… Coincidență, cele 50 de hectare de vie arendate de la Academie se află chiar peste drum de conac… În afacerile cu Academia Română și ADS a apărut o singură problemă. O parte din proprietățile ajunse pe mâna lui Dinescu erau revendicate înainte ca el să devină moșier de Dolj…  În mod legal, instituțiile statului nu ar fi trebuit să încheie niciun fel de afacere cu Dinescu atâta timp cât obiectul contractelor se afla în litigiu…

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult