De unde cumpărăm Bio?

Lucrare de control,de Melu Ghițelu,cls. a 3 a

Am fost zilele trecute cu tata la piață,la cumpărături.Mama i-a spus să cumpere doar de la țărani și doar produse de la noi din țară.Bineînțeles că înainte de a intra printre tarabe bătrânul s-a oprit la prima,unde un nene dubios,care se uita des în stînga și în dreapta, vindea un lichid roșiatic la pahar și a băut două pahare pe fugă pentru „deschiderea chakrelor”.Așa a zis:„Melule,trebuie să mă relaxez înainte ,ca să intru în absolut”!Cred că așa se numește piața,ce știu eu!Imediat după asta am pătruns printre tarabe,unde tata a început pe dată negocierile.Ne-am oprit în fața unei tarabe cu cartofi de unde a luat bătrânul cinci kilograme,apoi a întrebat de unde sunt.„Cartofii sunt din Egipt”a zis doamna care nu părea țărancă,pentru că avea blugi și fuma.„Ai noștri s-a terminat,că era puțini șefu”!Tata nu a comentat nimic și a plecat mai departe.La următoarea tarabă ,a cerut două kilograme de fasole.„Asta e din Africa” ,a zis „țăranca”!„Că a noastră e pitică și se culege greu și eu am frezoane,mă doare spatele,am tensiune maaaree”…A luat și fasolea și ne-am oprit la roșii de unde a luat bătrânul două kilograme.Pe etichetă scria mare „roȘi turcea”!Nu știu în ce limbă că eu nu am învățat încă dar nu cred că erau de la noi.Am încercat să-i spun tatii de produse „BIO” și mi-a replicat scurt:„Taci cu bio tău și las-o moartă,că ți-o iei”!La altă tarabă tata a cerut un pahar cu un lichid incolor de la o tanti …Am citit cu coada ochiului pe eticheta sticlei și scria„Votca Absolut”!Era clar că așa se numește piața.Am mai intrat într-un magazin de lactate de unde a luat tata un kilogram de brânză ,apoi ne-am îndreptat spre casă.Pe drum ,bătrânul mi-a zis să nu mai comentez nimic acasă de produse bio și să nu mă bag în discuții de adulți.„Când o să fii tu mare,a zis,o să mănânci la prânz carne artificială că deja s-a făcut prima chiftea în laborator iar seara gândaci prăjiți,lăcuste uscate…așa că ciocu mic”!Cam asta am cumpărat bio de la piața…absolut…
PS:În casă,am auzit-o pe mama strigând la tata:„Brânza e numai aracet.Aracet bio!La ce piață ai fost animale inferior?”L-am văzut apoi pe bătrân mergând la baie cu brânză multă în păr…Am vrut să-i spun mamei că am fost la piața „Absolut”dar nu m-am băgat în discuții de adulți.Ce știu eu…

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult