Autocunoaștere: Vulnerabilitatea între putere și slăbiciune
Perioada sărbătorilor de iarnă vine, an de an, cu o frumusețe aparte — dar și cu o presiune subtilă, greu de ignorat.
Dintr‑odată, te trezești vulnerabil în fața unui munte de angajamente, termene, planuri și reguli cu care rezonezi… sau nu.
Provocările se adună pe mai multe planuri, iar vulnerabilitatea devine vizibilă, chiar dacă ai fost învățat să o ascunzi.
Conform DEX, vulnerabil înseamnă „care poate fi rănit, atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase”.
Și totuși, de ce ne temem atât de mult de această parte firească din noi?
Lupta care ne epuizează
De mici, am fost învățați să luptăm pentru drepturile noastre, libertatea noastră, fericirea noastră.
Zi după zi, trăind într-o stare de luptă continuă, ajungem să ne mirăm că suntem obosiți, că nu mai avem chef de viață, că nu mai găsim drumul către liniștea interioară.
Lupta consumă energie. Lupta presupune duritate. Lupta implică un inamic.
Dar cine este, de fapt, inamicul?
Cu cine TREBUIE să te lupți ca să obții ceva?
Cu părțile tale slabe? Cu defectele tale? Cu umbrele tale?
Și cine a decis că trebuie să le învingi?
Ești om, nu robot
Ai părți bune și părți mai puțin bune. Ai lumină și umbră. Ai forță și fragilitate.
Exact asta te face om.
- Dă‑ți voie să simți oboseala — și odihnește‑te.
- Dă‑ți voie să simți tristețea — și ascultă ce vrea să îți spună.
- Dă‑ți voie să simți supărarea, frica, deznădejdea — și privește-le ca pe niște mesageri, nu ca pe niște dușmani.
Poate vei descoperi că te-ai uitat pe tine pe un raft al vieții tale și s-a așternut praful.
Nu mai lupta să ascunzi ce simți. Doar șterge praful și mergi mai departe.
Vulnerabilitatea ca putere
Dacă nu știi de unde să începi, oprește-te. Respiră.
Exprimă-ți recunoștința pentru vulnerabilitatea de a fi om.
Ea este, de fapt, puterea ta. Când nu te mai lași tras în dramele tale, când nu te mai lupți cu tine sau cu lumea, viața începe să curgă firesc.
Suferința apare din rezistență, din auto‑critică excesivă, din comparație.
Povestea mea: din luptă în blândețe
Mult timp mi-am ascuns slăbiciunile. M-am temut să fiu văzută în momentele mele fragile. Am făcut alegeri din energia luptei… până când corpul și emoțiile mele m-au oprit brusc. Eram epuizată.
A trebuit să mă odihnesc luni întregi ca să mă recuperez după toate momentele în care am fost „femeia puternică”, „omul de bază”, „omul corect și harnic”.
Astăzi sunt aceeași — dar din altă energie.
Din energia respectului pentru mine, pentru corpul meu, pentru sufletul meu.
Mi-am cunoscut calitățile și defectele și le-am îmbrățișat ca pe niște parteneri vechi de drum.
Mi-am dat voie să fiu vulnerabilă.
Și în vulnerabilitate am descoperit adevărata mea forță: fermitatea și blândețea.
Acum știu că dacă eu nu îmi dau valoare, nimeni nu o va face în locul meu.
Acum știu că dorința mea de a construi și de a ajuta oameni nu este o slăbiciune, ci o disponibilitate interioară pe care o accesez sau o opresc în funcție de nevoile mele, fără vinovăție.
Un dar de final de an
Pentru că este un moment de tras linie și de mers mai departe, îți dăruiesc înregistrarea unui atelier care poate aduce claritate și liniște:
STIMA DE SINE NU ESTE EGO
Să îți fie în folos!
Lucica