Despre nea Vanea

Ioan Chirilă (printre altele, tatăl lui Tudor Chirilă), s-a născut (25 octombrie 1925) în orașul Ismail din sudul Basarabiei (localitate care aparține, în prezent, Ucrainei)… În 1940, la vârsta de 15 ani, Ioan Chirilă a trecut Dunărea, împreună cu familia, s-a stabilit în Galați, apoi la Brăila și, în sfârșit, în București…Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura „Uniunii de Cultură Fizică și Sport”, pentru ca din 1959 să activeze ca jurnalist la cotidianul „Sportul popular” – transformat, după 1989, în „Gazeta Sporturilor”; Ioan Chirilă a îndeplinit, pe rând, funcțiile de redactor (1959-1961), șef de rubrică (1961-1971), publicist comentator (1971-1978), șef de secție (1978-1993), director general (1993-1999). Din anul 1997 a lucrat ca senior-editor la cotidianul „Pro Sport”. În anii ’70, ai secolului trecut, a deținut – la Radiodifuziunea Română – o rubrică permanentă, în calitate de comentator… A participat la nouă turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal și la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară… Cunoscut sub porecla de „Nea Vanea”, Ioan Chirilă rămâne autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive, scrise într-un stil original, colorat („Șepcile roșii”, „World Cup ’66”, „Argentina”, „Și noi am fost pe Conte Verde” etc.) De multe ori, reflectarea evenimentului sportiv reprezenta un pretext pentru reportaje literare sui-generis, evocându-se, emoționant, locurile, oamenii „obișnuiți” și artele. Cărțile sale au fost editate în tiraje impresionante („Nadia”, spre exemplu, vânzându-se în 300.000 de exemplare)…

21 noiembrie 1999 (București), iată altă dovadă că moartea face loc pentru lucruri și oameni, oricât de valoroase/valoroși ar fi cele/cei de care ne despărțim

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult