E ȚARA ÎN PERICOL

E ȚARA ÎN PERICOL

E țara în pericol,se simte-n orice zvon,
Strămoșii plâng în somn,căci visul li-i trădat,
Din munți până la mare,ei plâng la unison,
Căci glia ce-au păzit-o,s-a pus pe clătinat.
Din codrii vechi,din munți,răzbate-un glas străbun,
„Nu dați pe mâini străine,ce sângele-a sfințit,
Vegheați la libertate,voi ce votați acum,”
E țara în pericol,trezițivă-n sfârșit!
Se clatină hotarul,iar cerul e-mpietrit,
Și noi suntem aici,să apărăm ce-avem,
Trădări ascunse-n umbră,tot neamul l-au lovit,
Sub soarele dreptății,nimic să nu pierdem.
Căci glia asta sfântă,e mamă,e altar,
Strămoșii ne-au lăsat-o cu jertfă nu în dar,
Și dorul ei în piepturi,ne arde viu și clar,
De-i țara în pericol,luptați,nu e-n zadar.
Să ne-mpletim cu vântul,ca niște stânci din fier,
Căci de ne cheamă țara,răspundem toți în bloc,
Să fim ca torța-n noapte,ca soarele pe cer,
S-o apărăm cu viața,să fim un zid de foc.