În România, încă mai există situații în care o simplă fișă completată superficial poate transforma un om sănătos într-un „pacient psihiatric”. Iar în unele spitale, un diagnostic sever poate fi pus fără investigații, fără imagistică, fără un istoric real și — mai grav — fără a ține cont de realitatea observată de familie, prieteni, colegi și alți specialiști. Păcat de medici reali.
Redacția noastră a primit documente reale, fișe medicale, declarații, analize, dovezi ale reacțiilor adverse și înscrisuri oficiale care ridică întrebări grave privind modul în care un pacient — și, după cum arată mărturiile, nu doar un pacient — a fost diagnosticat abuziv și tratat în mod nejustificat într-o secție de psihiatrie de catre dr Băruța Raoul.
Cazul unei persoane (sau, după cum arată tot mai multe mărturii, al multor persoane) care au trecut recent prin asemenea abuzuri medicale arată clar că vorbim despre un fenomen, nu despre o excepție.
Diagnostice grave puse fără dovezi — un pericol pentru oricine
Dr Băruța Raoul au atribuit diagnostice precum „schizofrenie”:
– fără CT, fără RMN, fără analize care să elimine alte cauze medicale,
– fără observație clinică adecvată,
– și, uneori, chiar în pofida evaluărilor altor doi sau mai mulți specialiști care infirmă diagnosticul.
În loc ca situația să fie reevaluată, medicul responsabil preferă să refuze orice discuție, iar spitalul îl acoperă, trimițând familia înapoi la același medic care a greșit.
Asta nu mai este medicină.
Este un cerc închis, în care pacientul devine prizonier.
Când sistemul protejează medicul, nu pacientul
Conform profilului profesional disponibil public, dr. Cristian-Raoul Băruța este medic specialist psihiatru, absolvent al UMF Cluj-Napoca, cu rezidențiat la Clinica de Psihiatrie din cadrul SCJU Cluj.
El activează în mai multe clinici private din Cluj, unde figurează ca:
- Medic specialist psihiatrie în cadrul Interservisan Cluj Gheorgheni
- Medic specialist psihiatrie în rețeaua MedLife Cluj
- Medic specialist la Pro Medical Center Cluj
În spațiul public apar și alte informații conexe, inclusiv un cont profesional pe platforme medicale și un cont privat pe Instagram.
Toate aceste date sunt relevante deoarece arată că medicul are activitate în multiple clinici, deci un nivel ridicat de expunere profesională — lucru care ridică și mai mult miza responsabilității sale față de pacienții tratați.
În loc ca spitalul să intervină atunci când există suspiciuni legitime de malpraxis, aparținătorii primesc răspunsuri standard:
– „Discutați cu medicul.”
– „Medicul decide.”
– „Procedura a fost respectată.”
Chiar dacă există semnale clare că procedura a fost încălcată.
Chiar dacă există dovezi că informațiile sunt incomplete sau incorecte.
Chiar dacă pacientul acuză reacții adverse severe sau agravarea stării fizice.
Acest tip de comportament instituțional nu este doar o eroare —
este complicitate.
Instanța — prea târziu pentru un abuz care acționează acum
În lipsa oricărei reacții din partea spitalului, familia sau persoana afectată este trimisă către instanță.
Dar instanța durează luni sau ani.
În timp ce pacientul:
– este sedat excesiv,
– suferă reacții grave,
– dezvoltă complicații,
– își pierde locul de muncă, sănătatea, libertatea,
– sau, în unele cazuri, poate chiar viața.
Atunci ce valoare mai are verdictul final?
Pentru câți oameni va veni prea târziu?
Un fenomen care afectează familii, bugete și vieți întregi
Aceste abuzuri nu distrug doar pacientul.
Distrug:
– familii,
– cariere,
– sănătatea fizică,
– sănătatea mentală,
– și încrederea într-un sistem care ar trebui să protejeze.
În plus, costurile uriașe pentru evaluări private, avocați și recuperare sunt suportate de pacienți, de familii și de contribuabili — niciodată de cei care greșesc.
Un abuz care nu trebuia să existe
Cazul acestei persoane – și al multor altora care au trecut prin situații similare – arată că problema nu este un medic, un spital sau un episod izolat.
Problema este sistemică.
Când un diagnostic sever poate fi pus fără dovezi, fără responsabilitate și fără consecințe pentru cei care îl emit, vorbim despre:
abuz instituționalizat,
violență medicală,
și o încălcare directă a drepturilor fundamentale ale omului.
Concluzie: câte cazuri mai trebuie să apară până când sistemul va răspunde?
Câte persoane trebuie să sufere, să fie traumatizate, stigmatizate sau supuse tratamentelor greșite până când cineva va spune adevărul?
Câte familii trebuie să fie ignorate?
Câte vieți trebuie distruse?
Câte procese trebuie intentate?
Pentru că atunci când medicul refuză să corecteze o greșeală, spitalul îl acoperă, iar instanța vine prea târziu, pacientul rămâne singur într-un sistem care decide pentru el fără să-l asculte.
Acesta nu mai este un caz.
Este un semnal de alarmă pentru o țară întreagă.
Iar tăcerea — mai ales cea administrativă — este complice.
Suntem curiosi si ce va spune Colegiului Medicilor Cluj, instituția responsabilă cu supravegherea respectării deontologiei profesionale. Cazul ridică întrebări esențiale: Cum este posibil ca un diagnostic psihiatric atât de grav să fie emis fără investigații imagistice? Cine răspunde pentru ignorarea altor specialiști?
UPDATE
Deși dl. Băruța Raoul și doamna șef Cătălina Crișan — Șef Lucrări Univ. Dr. Cătălina Crișan, de la psihiatrie Cluj — au fost avertizați că greșesc, aceștia, împreună cu poliția Cluj și alți implicați, au continuat abuzul și au pus viața persoanei în pericol, încercând chiar să o ucidă.
Amenințări directe și teroare exercitată asupra familiei pacientului
Redacția noastră precizează că amenințările nu s-au limitat la presiuni asupra presei. Conform declarațiilor scrise, mesajelor și mărturiilor primite, familia pacientului a fost amenințată direct și supusă unui climat de intimidare constantă, descris de aparținători drept o veritabilă stare de teroare psihologică.
Aceste acțiuni sunt atribuite de familie dr. Băruța Raoul și unor membri ai echipei sale, care ar fi recurs la presiuni directe pentru a reduce la tăcere atât pacientul, cât și aparținătorii, în momentul în care aceștia au început să conteste diagnosticul și tratamentul aplicat, fapte care depășesc cu mult sfera unui simplu conflict medical și intră în zona abuzului de putere, intimidării și încălcării grave a drepturilor omului.
Redacția Trompeta Carpaților precizează public că publicația este deținută de D&C Solicitors, entitate care administrează și gazeta noastră. Această informație este relevantă în contextul presiunilor și amenințărilor primite, pentru a elimina orice tentativă de insinuare sau manipulare privind independența editorială ori motivele publicării acestui material.
Redacția rămâne deschisă oricărei clarificări publice, dreptului la replică și unei analize obiective în fața unei instanțe independente, dacă se va ajunge acolo. Adevărul nu se negociază prin presiuni, ci se verifică prin probe.