Femeia misterioasă din afacerea pagerelor care au explodat în Liban

Cristiana Barsony-Arcidiacono, o personalitate complexă cu un parcurs profesional impresionant, este în centrul unei controverse internaționale după ce s-a dezvăluit că firma sa, BAC Consulting, a licențiat designul pentru pagere care au explodat în Liban, provocând 12 decese și rănind peste 2.000 de persoane. CEO-ul de origine italo-ungară, cunoscută pentru cariera sa umanitară și realizările academice, neagă orice implicare directă în producerea dispozitivelor.

Barsony-Arcidiacono, în vârstă de 49 de ani, este o figură intrigantă. Vorbește șapte limbi, deține un doctorat în fizica particulelor de la University College London și a avut o carieră variată, implicându-se în proiecte umanitare din Africa și Europa. Cu toate acestea, o umbră planează asupra carierei sale odată cu legătura indirectă a companiei sale cu explozia devastatoare din Liban.

Barsony-Arcidiacono a declarat pentru NBC News că BAC Consulting a fost doar un intermediar în procesul de licențiere, subliniind că nu a produs dispozitivele implicate în tragedie. De atunci, ea a dispărut din spațiul public, iar încercările repetate ale presei de a obține răspunsuri de la ea au rămas fără rezultat.

Conform Reuters, apartamentul din Budapesta al acesteia, un spațiu decorat cu propriile desene nud realizate în pasteluri, rămâne închis și vecinii nu au mai văzut-o. Guvernul ungar a confirmat că serviciile sale de informații au intervievat-o pe Barsony-Arcidiacono, însă detalii suplimentare despre investigare nu au fost oferite.

BAC Consulting, conform declarațiilor oficiale, este o firmă de intermediere fără unități de producție în Ungaria. Vecinii și foștii colegi ai lui Barsony-Arcidiacono o descriu ca o persoană inteligentă, entuziastă și mereu interesată de noi provocări, dar adesea influențabilă.

Deși Cristiana Barsony-Arcidiacono a impresionat prin realizările sale intelectuale, dezacorduri din cariera ei anterioară și lipsa de claritate privind activitatea actuală ridică întrebări cu privire la implicarea sa în afaceri complexe și riscante. Cazul rămâne sub investigație, iar publicul așteaptă răspunsuri clare.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult