Fermierii din Europa au ieșit în stradă pentru a-și exprima nemulțumirea față de nivelul insuportabil de dificultăți cu care se confruntă – și nu este de mirare că sunt furioși.

De la creșterea costurilor de producție și a sarcinilor administrative până la concurența neloială, salarii mici și impactul tot mai sever al schimbărilor climatice, fermierii suferă de decenii. Fermierii sunt primii afectați de un sistem disfuncțional care exploatează atât oamenii, cât și mediul înconjurător. Un viitor mai echitabil pentru ei este, în același timp, un viitor mai verde pentru Europa.

Fiecare an aduce dispariția a sute de mii de ferme familiale în Europa, înlocuite de întreprinderi agricole mari. Odată cu ele, pleacă și mulți tineri care își părăsesc comunitățile rurale în căutarea unui trai mai bun, afectând negativ viața acestor comunități.

Sunt decenii de subvenții dăunătoare și politici orientate de piață de care au beneficiat marile întreprinderi agricole, supermarketurile și companiile de agrochimie, în detrimentul fermierilor și economiei rurale.

În prezent, 80% din subvențiile agricole ale UE merg doar către 20% dintre fermieri, în timp ce supermarketurile și companiile de procesare a alimentelor, precum și cele de pesticide și îngrășăminte, își continuă creșterea profiturilor. În Franța, una din zece ferme, de fapt, are multe pierderi, iar mulți fermieri din Europa se îndatorează semnificativ pentru a putea concura pe piețele exigente.

Blocați într-un cerc vicios al prețurilor scăzute, creșterii costurilor de producție și datoriilor, mulți fermieri nu își permit să adopte practici mai sustenabile. În schimb, ei văd că valoarea muncii lor este captată de actori mai puternici din lanțul de aprovizionare, în timp ce suferă efectele negative ale utilizării substanțelor chimice dăunătoare.

Fermierii și comunitățile rurale merită mai mult. Activiștii pentru mediu se alătură fermierilor în protestele lor, cerând o tranziție echitabilă care să recompenseze agricultura durabilă.

Fermierii înțeleg importanța critică a abordării crizei climatice și a conservării naturii. Agricultura este foarte vulnerabilă la efectele tot mai severe ale schimbărilor climatice, cum ar fi seceta și inundațiile, și la pierderea biodiversității.

Pentru a pune capăt protestelor și pentru a susține o tranziție ecologică necesară fermierilor și consumatorilor, Europa trebuie să abordeze problemele sistemice care stau la baza sistemului nostru alimentar. Reforma Politicii Agricole Comune a UE este esențială, iar distribuția inegală a subvențiilor agricole trebuie corectată pentru a sprijini mai mult agricultura durabilă și pentru a reduce dependența de megafermele poluante.

De asemenea, trebuie să ne asigurăm că produsele importate respectă aceleași standarde de mediu ca și cele produse în UE, iar achizițiile publice ar trebui să promoveze alimentele durabile cultivate local.

Fără un acord care să abordeze nevoile fermierilor și să promoveze agricultura durabilă, nu putem realiza o tranziție ecologică reală. Este crucial să ascultăm vocile fermierilor și să acționăm în consecință pentru a construi un sistem alimentar mai echitabil și mai sustenabil.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult