Fiscalitatea inăbușitoare: O poveste a greutăților pentru antreprenori și salariați

În România, fiscalitatea este o poveste a greutăților care apasă tot mai mult pe umerii cetățenilor și agenților economici. Toate analizele arată că, deși românii muncesc mult, randamentul este scăzut, iar producția este aproape inexistentă. Acest lucru duce la o creștere a taxelor și impozitelor, iar suprataxarea devine singura opțiune pentru stat.

Firmele, în special cele mici și mijlocii, sunt cele mai afectate de această fiscalitate excesivă. Această povară fiscală îi determină pe antreprenori să gândească diverse strategii pentru a supraviețui.

Ionuț N., un tânăr antreprenor din Constanța, cu experiență în construcții, a decis să își încerce norocul cu propria sa firmă. Cu toate acestea, drumul său către succes este blocat de o fiscalitate copleșitoare.

“Privind la televizor, sunt perfect de acord cu protestele sindicaliștilor, care susțin că fiscalitatea este excesivă. Suntem sufocați de atâtea taxe și impozite. Suntem jupuiți până la piele! Plătim dări peste dări, iar când vine vorba să primim beneficii de la stat, trebuie să scot din nou bani din buzunar pentru a ne rezolva problemele, în special cele legate de sănătate”, a declarat Ionuț N.

Vorbirile sale sunt pline de adevăr. Deși facturile sunt plătite cu bucurie, la final de lună, veniturile sunt reduse dramatic de 19% TVA (cu excepția domeniilor cu TVA redusă), 16% impozit pe profit și 8% impozit pe dividende.

“Avem impresia că strângem mulți bani, dar de fapt statul este cel care încasează cel mai mult, deși el nu are cheltuieli de personal, chirii, apă, energie electrică etc. Nu mai pun la socoteală controalele autorităților. În acest ritm, tot ceea ce ne propunem este să reușim să supraviețuim”, explică Ionuț.

Perspectivele nu sunt optimiste nici pentru salariați. Într-adevăr, schimbarea angajării costurilor de la angajator la angajat a creat impresia unui salariu brut mai mare, dar, în realitate, statul își ia o cotă de peste 40%.

Protestele sindicatelor privind această situație au fost numeroase. Blocul Național Sindical a solicitat măsuri de reducere a fiscalității pe muncă și o reformă fiscală urgentă, implicând sindicatele și patronatele în acest proces.

În concluzie, situația fiscală din România este una alarmantă, iar reformele sunt esențiale pentru a readuce echilibrul și a oferi o șansă reală de dezvoltare pentru întreprinderi și salariați.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult