Ilie Gutue 70 de ani, pretins cetățean italian și cunoscut al călătorilor care folosesc transportul public, a fost condamnat la 7 ani de închisoare.

Ilie Gutue este un nume bine cunoscut în lumea infracțională, un recidivist notoriu care pare să nu se potolească nici măcar după ani de închisoare. Cu o carieră marcată de furturi și evadări, Gutue, în vârstă de 70 de ani, a devenit o figură cunoscută pentru călătorii care folosesc transportul public în comun, fiind recunoscut pentru abilitățile sale în a fura tot ce poate.

Ultima lui escapadă l-a adus înapoi în atenția autorităților, iar de data aceasta nu a avut parte de o sentință ușoară. Pe 19 aprilie 2024, a fost condamnat definitiv la 7 ani de închisoare pentru evadare, la care s-au adăugat și alte infracțiuni din trecut, rezultând o pedeapsă totală de 7 ani în regim de detenție.

Ceea ce îl face pe Gutue să fie subiect de discuție în ultima perioadă este modul în care a fost depistat. El se afla sub măsura preventivă a arestului la domiciliu, cu interdicția de a părăsi imobilul, însă acest lucru nu l-a oprit să se urce într-un tren.

Potrivit instanței, pe 3 martie 2022, Gutue a fost găsit în trenul care circula între Constanța și București, încălcând astfel obligația de a nu părăsi domiciliul, conform deciziei judecătorești. Mai mult decât atât, el nu deținea bilet de călătorie și a pretins că este cetățean italian, folosind un nume fals.

Atunci când a fost contactată Poliția, Gutue a început să vorbească în limba română și și-a recunoscut identitatea reală, declarând că a mințit pentru că nu avea bilet și că intenționa să ajungă în Fetești, la un prieten.

În urma acestui incident, Gutue a fost trimis în judecată pentru evadare și a primit sentința de 7 ani de închisoare. Acest caz ridică semne de întrebare cu privire la eficiența măsurilor de supraveghere și la necesitatea unei supravegheri mai stricte a infractorilor cu antecedente grave.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult