In Memoriam Ivan Patzaichin

 (26 noiembrie 1949 /Mila 23, Crișan, Tulcea/ – 5 septembrie 2021)

Jocurile Olimpice de Vară (München, 1972)… Seriile de calificare ale cursei de C1 1.000 m; de la primele „lovituri”, lui Ivan Patzaichin i s-a frânt pagaia cu care vâslea (în caiac-canoe sunt folosite vâsle nefixate iar sportivii stau în barcă); regulamentul permitea oprirea cursei dacă s-ar fi produs incidente în primii 25 de m; arbitrii nu au fost atenți atunci când a ridicat pagaia, cu semnul clar că aceasta fusese ruptă; din cauza valurilor, barca a depășit linia celor 25 de metri; Ivan Patzaichin a decis să continue, încercând să nu depășească linia culoarului (încă o dovadă potrivit căreia în cea mai mare competiție poți fi nevoit să depășești granițele sportului, să lupți cu tine însuți, cu situații imposibil de surmontat); în aplauzele publicului, la 3 minute după ce penultimul sportiv abordase ultima parte a cursei, Ivan Patzaichin mânuia ciotul din pagaie și avea propriul său „finish”; descalificat „prin abandon”, împotriva regulilor care nu prevedeau vreun barem de timp în care să se desfășoare proba, i s-a acordat, pe baza contestațiilor formulate de oficialii români, dreptul participării în recalificări; proba suplimentară, semifinalele și finala au fost câștigate de Ivan Patzaichin într-o manieră care nu lăsa loc de interpretări…

Ce a mai săvârșit acest nume de legendă al sportului românesc, acest caracter (oglindit în comportament, idei și acțiuni), această dorință arzătoare de a făptui? 22 de titluri la 11 ediții ale Campionatelor Mondiale: 9 medalii de Aur (C-1 1.000 m: 1973, 1977; C-1 10.000 m: 1978, C-2 500 m: 1979, C-2 1.000 m: 1970, 1981, 1983; C-2 10.000 m: 1982), 4 medalii de argint (C-1 1.000 m: 1975, C-2 1.000 m: 1971, C-2 10.000 m: 1981, 1983) și 9 medalii de bronz (C-1 500 m: 1971, 1973, 1974; C-1 1.000 m: 1974, 1978, 1979; C-1 10.000 m: 1974, 1977, 1979); o medalie de Aur la C2-1.000 m – Campionatele Europene din 1969 (din acel an, competiția va fi suspendată până în anul 1997)… Peste 150 de titluri ca antrenor al lotului naţional şi olimpic de kaiac-canoe… Primea (2009) „Colanul de Aur”, cea mai înaltă distincţie a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român…

În 2010, punea bazele „Asociaţiei Ivan Patzaichin – Mila 23”; acolo l-am (re)întâlnit în 2012 (vezi FOTO); parcă îi aud glasul de o blândețe dezarmantă: „Ai făcut sport, nu risipi totul pentru a relua aceeași greșeală”; l-am ascultat, devenise un gând zămislit de cineva extraordinar în propria mea minte; a rămas și convingerea că, în anumite împrejurări, întâmplările caută oamenii (nu invers, așa cum ni s-ar părea firesc)…

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult