Incendiu la Biserica Sf. Mina din Constanța. Stâlpișorii au blocat accesul pompierilor

Un incendiu a izbucnit sâmbătă, 4 mai, în jurul orei 20.30, la Biserica Sfântul Mina din zona lacului Tăbăcărie.

Lumânărarul bisericii a luat foc, sfântul locaș nefiind afectat.

Au ars 10 kg de ceară și mese din plastic. La fața locului s-au deplasat militarii ISU Dobrogea.

După ce incendiul a fost lichidat, preotul paroh Claudiu Banu a făcut un apel către credincioși, dar și către reprezentanții municipalității.

„Rugăm frumos toți credincioșii care ajung la Biserica Sfântul Mare Mucenic Mina și în afara programului liturgic, după program, să nu mai lase candele de plastic aprinse și nesupravegheate, în lumânărar, în curte sau în proximitatea Bisericii. Deasemenea vă rugăm să urmați indicațiile angajaților Bisericii de a nu aprinde candele ornamentale sau alte tipuri de candele din materiale plastice în lumânărar, acesta este destinat doar lumânărilor de cult. Sper ca de data aceasta să înțelegem cu toții că prevenția ne poate proteja de un eventual incendiu grav. Deși, locația Bisericii noastre este zonă deschisă din Parc, fără împrejmuire, aceasta nu înseamnă că oricine poate face ce și cum dorește. Poate de data aceasta veți înțelege și nu vă veți mai supăra, atunci când, personalul Bisericii noastre stinge din candele lăsate de dumneavoastră în lumânărar, la Crucea de lemn, sau mai grav lângă Biserica de lemn. Rugăm să aprindeți doar lumânări de cult iar candelele din material plastic să le aprindeți, însă ori le duceți acasă, sau le stingeți la plecarea de la Biserică. Un apel către Primăria Constanța, mașina mare de pompieri nu a putut trece datorită stâlpișorilor montați pe drumul care duce către Biserică, deși 2 dintre ei sunt mobili, din cele comunicate de angajații ISU. Doar intervenția pompierilor de astăzi a evitat un incident grav, de aceea dorim să le mulțumim frumos pentru intervenție. Considerăm acest incident o ispită și mergem mai departe. Hristos a înviat!”, este mesajul preotului paroh.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult