Istorie întoarsă

Știați că România, prima țară petrolieră din lume, a avut prima sondă, dar și rafinărie de ”aur negru”și a fost pionieră în exportul benzinei? Istoria ne demonstrează, încă o dată, ce putere, capacitate are țară noastră și ce comori se ascund pe aceste meleaguri. Pe teritoriul României, urme de bitum au fost găsite încă din vremea războiului daco-român. În secolul al XV-lea, sunt menționate, oficial, gropile de păcură de la Lucacesti, actualul oraș Moinești al județului Bacău. Primele explotari ale țițeiului sunt menționate, 3 secole mai târziu. La ”aurul negru” aveau acces marii domni, boierii bogați sau mănăstirile, pentru iluminat sau ungerea osiilor. Arhiepiscopul credincioșilor catolici din Moldova, Marco Bandini, menționa în anul 1646, în așa numitul Codex Bandini, cum sătenii din Pacuri, Dofteana, Poieni și Mosoare foloseau țițeiul drept leac. Și domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir, va descrie exploatarea petrolului din această regiune în Descriptio Moldaviae. Zonele cele mai importante pentru începuturile petroliere ale României sunt bazinul Trotuș, Valea Tazlaului și Depresiunea Dărmănesti.

Prima sondă, forată mecanic, a fost exploatată tot pe teritoriul Moldovei, în Poieni din Bacău, în anul 1861. Sondă reprezintă un punct de reper pentru petroliștii din România.

În secolul al XIX-lea, în anul 1857, în satul Lucacesti se va da în folosință prima sondă petrolieră din lume. Aici existau și primele distilerii petroliere din lume-1837-1840, iar în anul 1844 se va deschide și cea de la Moinești. Pentru aceste gazării se folosea o metodă de extragere, asemenatoare cu cea folosită de țărani pentru obținerea țuicii. România mai notă o premieră mondială a anului 1857. În orașul industrial, Ploiești se inaugura prima rafinărie industrială, ”Fabrică de gaz”, ce aparținea fraților Mehedinteanu(Theodor și Marin). Fabrică, dotată cu aparatură nemțească, permitea obținerea unui petrol lampant de calitate. Astfel, cei doi au reușit să obțînă concesiunea pe mai mulți ani a iluminării cu gaz a Ploieștiului și Bucureștiului. Odată cu deschiderea rafinăriei, Ploieștiul devine ”capitală aurului negru” a Europei. Potrivit statisticilor internaționale, România a fost prima țară din lume producătoare de petrol. În anul 1857 s-au înregistrat circa 275 de tone de petrol. Doi ani mai târziu va fi urmată de America, iar în anii următorii de Italia, Canada și Rusia, 6 ani mai târziu. În anul 1857, Bucureștiul devenea primul oraș din lume iluminat cu petrol lampant. Până în acest an locuitorii orașului își luminau casele cu ajutorul lumânărilor. În această perioada meseria de lampagiu va deveni una oficială. Aceștia aveau în grijă felinarele cu petrol, atârnate pe stâlpii din oraș. Curățau geamurile, scurtau fitilul, iar seară le aprindeau și orașul prindea viață. Acest spectacol urban a avut loc până în anul 1871, când au fost instalate felinarele cu gaz aerian și va fi deschisă Uzina de Gaz Filaret. sursa ; știriromânia.ro,

Pompiliu Comșa

 

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult