LECȚIA DE ISTORIE cu profesorul Viorel Guțu – 28 iulie: Izbucnirea Primului Război Mondial.

După asasinarea la Sarajevo la data de 28 iunie 1914 a lui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austro-ungar și după un ultimatum foarte dur adresat Serbiei de către monarhia habsburgică, în ziua de 28 iulie 1914 Austro-Ungaria a declarat război Serbiei și a bombardat Belgradul, cu navele de pe Dunăre.

Ziua următoare, Germania a declarat că susține Austro-Ungaria și a cerut Marii Britanii să dea garanţii că îşi va menţine neutralitatea în cazul unui război generalizat pe continent.

Tot pe 29 iulie, Rusia a declarat mobilizarea parțială a armatei și a declarat că va fi de partea Serbiei.

În aceste condiții Germania a anunțat că va intra în război de partea Austriei, dacă Rusia nu pune capăt mobilizării. La 31 iulie, Franța, Rusia și Turcia au trecut la mobilizarea generală, iar Marea Britanie a cerut asigurări Germaniei că neutralitatea Belgiei va fi respectată, altfel va intra și ea în război.

Răspunsul Berlinului va fi unul evaziv, din motive ce aveau să devină foarte clare în scurt timp. Astfel, la 1 august, Germania a declarat război Rusiei, iar a doua zi, guvernul britanic a promis Franţei că va împiedica flota germană să atace porturile franceze. La 4 august, Germania a declarat război Belgiei şi a traversat frontiera în Franța, iar în aceste condiții, Marea Britanie a declarat mobilizarea generală şi a emis un ultimatum la Berlin care a expirat la miezul nopţii. Astfel, Germania şi Marea Britanie erau, la rândul lor, în război.

La fel ca într-un joc de domino, urmează alte declarații de război și anume, Austro-Ungaria declară război Rusiei la 6 august și tot în aceeași zi, Serbia declară război Germaniei. La rândul său,

Franța declară război Austro-Ungariei la 6 august, fiind urmată peste patru zile de Anglia, iar la sfârșitul lunii august Japonia va declara război Germaniei, prin acest act, conflictul european va deveni unul mondial. În următorii ani acest conflict mondial va continua prin intrarea în război a unor țări precum Italia și Bulgaria în 1915, Romania în 1916 sau Statele Unite în anul 1917 și altele. Astfel început ca un război local între Austro-Ungaria și Serbia acest război s-a transformat într-un conflict global ce a implicat 42 de state și în urma căruia și-au pierdut viața peste 17 milioane de oameni.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult