Limes-ul roman, sau frontiera fortificată a Imperiului Roman, în patrimoniul UNESCO.

 

Frontierele Daciei Romane au fost incluse în patrimoniul cultural mondial UNESCO, marcând o recunoaștere importantă a patrimoniului istoric al României. Anunțul a fost făcut de Ministerul Culturii sâmbătă, menționând că această includere confirmă valoarea și unicitatea acestor situri istorice.

Limesul Roman în Dacia

Frontierele Imperiului Roman în Dacia, cunoscute sub numele de limes romanus, au reprezentat o parte esențială a sistemului defensiv al Imperiului. Aceste frontiere fortificate se întind pe mai bine de 1.000 de kilometri și includ aproape 300 de situri distribuite pe teritoriul a 16 județe din România. Structura limesului este complexă, incluzând turnuri, valuri de pământ, ziduri și fortificații de mici dimensiuni, precum și castrele situate la o distanță de circa cinci kilometri față de limes.

Principalele Situri Arheologice

Drobeta Turnu Severin: Acesta a fost capul de pod al limesului din Dacia, cu ruinele podului antic peste Dunăre construit de împăratul Traian în timpul războaielor daco-romane.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa: Capitala Daciei Romane, fondată de Traian și considerată „Mica Romă”, datorită numeroaselor monumente valoroase.

Micia: Situată pe malul râului Mureș, această așezare romană cuprinde unul dintre cele patru amfiteatre romane descoperite în România.

Germisara (Geoagiu Băi): Cunoscută pentru complexul de băi termale, aceasta a fost o așezare prosperă în timpul romanilor.

Apulum (Alba Iulia): A fost unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii romane în Dacia, având un rol crucial în protecția districtelor miniere.

Potaissa (Turda): Faimos pentru exploatarea sării, castrul roman de aici a fost un centru important până în retragerea legiunilor romane din Dacia.

Porolissum (Sălaj): A fost cea mai nordică așezare de frontieră a Imperiului Roman în Dacia, cu un sit arheologic bine conservat care include un castru și un amfiteatru.

Importanța Culturală și Istorică

Includerea acestor situri în patrimoniul UNESCO subliniază importanța lor nu doar pentru România, ci și pentru înțelegerea extinderii și sofisticării Imperiului Roman. Aceste frontiere reflectă modul în care romanii s-au adaptat topografiei și climatului local, consolidându-și puterea în partea de nord a imperiului.

Patrimoniul cultural al României se îmbogățește astfel cu recunoașterea internațională a acestor monumente istorice, iar includerea în UNESCO deschide noi perspective pentru conservarea și valorificarea acestora. Traseul limesului roman poate deveni un obiectiv turistic de mare atracție, similar cu alte rute istorice renumite din Europa.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult