LUCRATURA SUPREMILOR, TRIMISA LA CJUE

Judecatorii Gabriel Lefter si Razvan Anghel de la Curtea de Apel Constanta intreaba Curtea de Justitie a Uniunii Europene daca indemnizatia de hrana poate fi exclusa din calculul indemnizatiei de concediu de odihna si daca acordarea ei poate fi conditionata de justificarea cheltuirii banilor. Sesizarea vizeaza RIL 13/2024, prin care ICCJ a decis ca indemnizatia de hrana a bugetarilor nu intra in baza de calcul a celei de concediu de odihna  Lucratura Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost trimisa la Curtea de Justitie a Uniunii Europene. Ne referim la decizia nr. 13/2024, prin care ICCJ a admis recursul in interesul legii al Curtii de Apel Brasov, stabilind ca indemnizatia de hrana nu intra in baza de calcul a indemnizatiei de concediu de odihna cuvenite bugetarilor. Amintim ca instanta suprema a pronuntat acest RIL in sens contrar practicii judiciare la nivel national, care tinde sa le fie favorabila angajatilor din sistemul public, in sensul includerii indemnizatiei de hrana in cea de concediu. Totodata, completul Lefter-Anghel intreaba CJUE daca judecatorii nationali au voie sa ignore o decizie a instantei supreme de unificare a practicii judiciare, in cazul in care o asemenea decizie contravine jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, fara ca respectivii magistrati nationali sa riste sanctiuni disciplinare. Altfel spus: cei doi magistrati de la CA Constanta doresc sa stie daca pot ocoli solutia din RIL-ul 13/2024 al ICCJ. Sesizarea a fost trimisa in dosarul nr. 1361/88/2023, format dupa ce 28 de profesori ai Liceului Tehnologic „Anghel Saligny” din Tulcea au dat in judecata institutia de invatamant, solicitand ca, pentru fiecare reclamant in parte, indemnizatia de hrana sa fie inclusa in cea de concediu de odihna. Prin sentinta nr. 905 din 11 iulie 2024, judecatorul Razvan-Arcadiu Vitos (foto 3) – presedintele Tribunalului Tulcea – le-a dat dreptate. Problema este ca intre timp, la 16 septembrie, a aparul RIL-ul 13/2024, prin care Inalta Curte a hotarat fix invers – si anume: ca indemnizatia de hrana nu trebuie sa fie inclusa in calculul indemnizatiei de CO. Iar acum, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea de Justitie a Uniunii Europene.

Pompiliu Comșa  

  • |

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult