Luiza Mihai, olimpica de aur a României la lingvistică: „În general, m-am pregătit singură”

Luiza Mihai, elevă la Colegiul Național din Iași, a câștigat medalia de aur la Olimpiada Internațională de Lingvistică, desfășurată anul acesta în Brazilia, între 23 și 31 iulie. Tânăra, care va începe în curând clasa a XI-a, povestește într-un interviu pentru Libertatea despre pasiunea sa pentru lingvistică, cum și-a dezvoltat abilitățile și despre rolul esențial al matematicii în descifrarea limbilor necunoscute.

O pasiune descoperită devreme

Dragostea Luizei pentru lingvistică a început încă din clasa a V-a. Fascinația sa pentru descifrarea limbilor necunoscute a crescut treptat, iar această pasiune a culminat cu succesul la olimpiada internațională. „M-a fascinat mereu să deslușesc misterele unei limbi pe care nu mai știe aproape nimeni să o vorbească”, spune Luiza.

Matematica, esențială în lingvistică

Deși studiază la profilul de matematică-informatică, Luiza consideră că nu este surprinzător că a făcut trecerea spre lingvistică, deoarece între cele două domenii există legături mai puternice decât ar părea la prima vedere. Subiectele la examenele internaționale sunt despre limbi necunoscute sau foarte rar folosite, iar concurenții trebuie să își dea seama pe loc de reguli gramaticale sau să facă traduceri pornind de la un set minim de cuvinte traduse. „Sunt probleme care implică și traduceri, dar și structura limbii, unde logica și matematica sunt esențiale”, explică ea.

O pregătire aproape solitară

În ciuda complexității examenului și a competiției acerbe, Luiza afirmă că s-a pregătit în mare parte singură. „Am lucrat cu profesoara Antonina Bliorț pentru a mă antrena în rezolvarea mai multor tipuri de probleme și a mă familiariza cu diverse structuri lingvistice. Însă, după etapa națională, am trecut printr-o probă de baraj, de unde primii opt au mers mai departe la etapa internațională din Brazilia”, povestește ea.

O olimpiadă dificilă, dar triumfătoare

Luiza descrie examenul din Brazilia ca fiind extrem de dificil, mult peste așteptările sale. „Au fost subiecte foarte grele și a fost complicat să îmi dau seama de poziția mea în clasament”, spune ea. Cu toate acestea, bucuria și surpriza au fost uriașe când a aflat că a câștigat aurul.

Planuri de viitor

Deși pasionată de lingvistică, Luiza nu vede această disciplină ca o carieră viitoare. „Nu cred că vreau să continui neapărat cu lingvistica, dar o voi păstra ca o pasiune”, explică ea, adăugând că își dorește să studieze arhitectura, unde poate combina dragostea pentru desen cu cea pentru matematică. În ciuda faptului că înclină să-și continue studiile în străinătate, tânăra nu exclude posibilitatea de a rămâne în România, dacă va găsi resursele și motivația necesare.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult