Măicuțele de la Mănăstirea Colilia fac un apel umanitar pentru a sprijini lăcașul de cult dupa incendiu

Incendiul DIN 22 iunie a distrus trei case din curtea mănăstirii și a provocat moartea a aproximativ 50 de animale, majoritatea oi și capre, care erau o sursă vitală de hrană pentru măicuțe.

Măicuțele de la Mănăstirea Colilia fac un apel către comunitate și către toți cei care pot oferi ajutor pentru a sprijini refacerea lăcașului de cult după nenorocirea abătută asupra lor. Cei care doresc să contribuie pot dona în următoarele conturi deschise la Banca Transilvania:

  • Cont în lei: RO41 BTRL RONC RT02 2181 9101
  • Cont în euro: RO88 BTRL EURC RT02 2181 9101

Eforturile preotului Nicodim

În timpul incendiului, preotul Nicodim s-a intoxicat cu fum în încercarea de a salva ce mai putea fi salvat din calea flăcărilor. El a fost transportat la spital pentru îngrijiri medicale, iar curajul și dedicarea sa rămân un exemplu de devotament și sacrificiu.

Cauzele Incendiului

Din primele informații disponibile, se pare că incendiul a fost provocat de caniculă, care a aprins paiele din curtea mănăstirii. Această tragedie evidențiază necesitatea unor măsuri de prevenire mai riguroase pentru a proteja astfel de lăcașuri de cult de condițiile meteorologice extreme.

În aceste momente dificile, Mănăstirea Colilia are nevoie de sprijinul și generozitatea noastră. Orice contribuție, oricât de mică, va fi de mare ajutor pentru măicuțe, permițându-le să-și reconstruiască adăposturile și să-și asigure hrana necesară. Vă mulțumim anticipat pentru orice ajutor oferit și pentru rugăciunile și gândurile bune îndreptate către Mănăstirea Colilia.

Dumnezeule mare și puternic…

Cine va ajunge aici (și chiar vă îndemn să o faceți) va auzi din gura Micii Starețe o poveste uluitoare!

Drumul de la o ruină la mănăstirea de azi.

De la cum a dormit la adăpostul unor ziduri distruse pe pământul gol cu un pled cu care se acoperea, până la tot ceea ce Sfânta Paraschiva i-a ajutat.

Istoria acestui loc binecuvântat i-a adus împreună pe Gheorghe Becali, IPS Teodosie și mulți alții.

Povestea este impresionantă!

ESTE NEVOIE DE AJUTOR!

Până acum Asociația eTrezirea a strans 15000 de RON cu care va cumpăra materiale de construcție!

Cu Dumnezeu înainte!

scrie Horia Constantinescu pe Facebook

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult