Marius Balo, un clujean care a petrecut opt ani în închisoare în China, a intrat în greva foamei pentru a atrage atenția autorităților române asupra situației Alinei Apostol, o tânără româncă care se află închisă în China de șase ani.


Scritorul Marius Balo, autorul cartii “Paturica Roz” un clujean care a petrecut opt ani în închisoare în China, a intrat în greva foamei pentru a atrage atenția autorităților române asupra situației Alinei Apostol, o tânără româncă care se află închisă în China de șase ani. Balo a făcut acest gest pentru a sensibiliza autoritățile române cu privire la cazul Alinei, care se află într-o situație similară cu a sa, fiind acuzată de fraudă.

Alina Apostol a fost arestată în provincia Fujian din estul Chinei în decembrie 2017 și este acuzată de fraudă cu cardul de credit. Balo susține că Alina a cerut transferul într-un penitenciar din România pentru a-și ispăși restul pedepsei, iar Curtea de Apel București a dispus acest transfer acum un an, însă Ministerul Justiției nu a făcut nimic în acest sens.

Marius Balo a relatat că Alina se află într-o situație critică în închisoare, fiind subnutrită și supusă la munci grele zilnice. Balo a explicat că a recurs la greva foamei după ce a încercat în mod repetat să atragă atenția autorităților române, fără succes. El a subliniat că nu are nicio legătură personală cu Alina în afara faptului că și el a suferit în închisorile chinezești și își dorește să o ajute.

Balo a făcut un apel către cetățeni să se implice și să îi ofere sprijin Alinei Apostol, fie prin rugăciuni, gânduri bune sau prin sensibilizarea autorităților. El a subliniat că voința și determinarea sunt necesare pentru a rezolva această situație și că este dispus să continue greva foamei până când situația Alinei va fi rezolvată.

Iubiți prieteni,

Am hotărât ca de astăzi să încep greva foamei pentru Alina Apostol, românca întemnițată de șase ani de zile în China comunistă. Nu voi mai gusta niciun fel de hrană până când nu se va rezolva situația ei cu transferul în România.

Am hotărât să recurg la acest gest după o perioadă de câteva luni în care am încercat în fel și chip să sensibilizez autoritățile statului român cu privire la situația disperată în care se află. Nu o cunosc pe Alina și nu am niciun fel de legătură cu ea în afara faptului că am pătimit și eu în temnițele chinezești timp de 8 ani de zile.

Am făcut publică povestea ei la 1 noiembrie și doar atunci au început autoritățile noastre să se intereseze de ea. Așa s-a întâmplat și în cazul meu, ani de zile nu a interesat pe nimeni. Am scris timp de trei ani de zile sute de scrisori la Ambasadă și la instituțiile statului. Nu am primit niciun răspuns.

Am aflat de curând că i-au căzut dinții din gură din pricina inaniției și că personalul închisorii a refuzat să îi dea vitaminele trimise prin Ambasadă. Cu toate acestea Ministerul Justiției a reacționat în ultimele luni doar cu scuze și acuze. Indiferență, cinism și dispreț din partea celor care ne cer mieros să îi votăm pentru un nou mandat.

Alina se stinge sub ochii noștri și noi născocim în continuare motive pentru a nu face nimic pentru ea. Această reacție este cu atât mai înfiorătoare cu cât am aflat recent, dintr-o discuție cu un oficial de la Beijing, că autoritățile chineze doresc să o trimită cât mai repede acasă pentru ca să scape de imaginea negativă care s-a creat în ultimele luni în jurul acestui caz.

Problema nu este la ei. Problema este la noi. Nu există voință, nu există o voce puternică în întreg guvernul și parlamentul României, cum a fost cea a Dnei Ministru Ana Birchall în 2019, atunci când a rezolvat transferul meu acasă în doar trei luni de zile. Care este diferența între atunci și acum? Voința este diferența!

Acum, deținătoarea portofoliului la justiție, Dna Alina Gorghiu, este în plină campanie electorală. Nu are timp pentru Alina Apostol, care din adâncul temniței chinezești, un sac de oase fără dinți în gură, nu are cum să o voteze. Este oarecum ironic să ascult mesajul Dnei Ministru, zi după zi, că odată votată, ea și colegii ei ne vor apăra interesele.

Nicio problemă. Dacă dânșii nu au voință, atunci noi trebuie să îi încurajăm să o caute! Am fost la spital în această dimineață și mi-am făcut analizele de sânge, pe care le voi repeta periodic, atât timp cât va fi nevoie. Nu voi mai gusta mâncare până când situația Alinei nu se va rezolva. Am timp și sunt dispus să aștept cât va fi necesar!

Alina Apostol însă nu mai are timp. Este la capătul puterilor, după șase ani petrecuți într-o temniță blestemată din China. În decembrie a tras să moară. Recent și-a revenit puțin, însă situația ei rămâne critică. Oricât aș vrea, nu pot să mă prefac că nu există, că acel suflet nu suferă și ca nu stă în puterea mea să fac ceva pentru ea.

Vă rog și pe Dvs, iubiți prieteni, să o ajutați! Vă rog să o pomeniți în rugăciune! Pe cei care nu obișnuiți să vă rugați, vă rog să îi trimiteți un gând bun! Vă asigur că ea acolo simte fiecare gând bun și fiecare rugăciune! Le-am simțit și eu!

Doar împreună, uniți în cuget și în simțire, vom reuși să o salvăm. Toți pentru unul și unul pentru toți! Genul ăsta de nepăsare și de indiferență înfiorătoare doar cu post și rugăciune se poate scoate! Cu nimic altceva!

Am încercat, vă rog să mă credeți! Am scris, am sunat, am pledat, am plâns, am implorat, de cinci luni de zile, în fiecare zi. Am găsit și bunăvoință, nu spun nu, dar nu am găsit determinare. Nu am găsit în liderii noștri curaj, o farâmă măcar din curajul lui Ghandi sau al lui Martin Luther King. O fărâmă din curajul Dnei Aspazia Oțel Petrescu sau al Dnei Doina Cornea. Am însă mare încredere și nădejde că acest curaj se va găsi!

În al unsprezecelea ceas, însă se va găsi! Se va găsi, pentru că sufletul acestui popor este viu! Doamne ajută-ne! Amin

ne trasmite Marius Balo

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult