Misterul aurului Argentinei

Deși guvernul recunoaște că rezervele de aur au fost trimise în afara țării, nu există informații oficiale disponibile cu privire la scopul operațiunii. Aurul este acum expus riscului de a fi confiscat, din cauza creanțelor de lungă durată ale creditorilor străini împotriva Argentinei. Rezervele Argentinei, deținute de banca sa centrală, includ aproape două milioane de uncii troy de aur, evaluate la aproximativ 4,5 miliarde de dolari. Dar, în ultima vreme, există o întrebare care se află pe buzele tuturor: unde este? A fost scos din țară? O parte din el a rămas în Argentina, în timp ce restul a fost transferat în străinătate? Ei bine, informațiile oficiale oferă doar răspunsuri parțiale, scrie El Pais.

Administrația președintelui de dreapta Javier Milei a recunoscut transferul recent de aur în străinătate, dar nu a precizat cantitățile, destinația sau scopul acestei măsuri. Nici Banca Centrală nu a furnizat detalii. Într-un scenariu de instabilitate financiară – și în condițiile în care guvernul se confruntă cu nevoia de a acumula rezerve – decizia a generat suspiciuni și speculații.

Există, de asemenea, temeri că aurul ar putea fi confiscat, din cauza cazurilor juridice de lungă durată care au fost intentate împotriva Argentinei de către creditorii străini. Vestea despre transferul aurului nu a fost anunțată oficial de guvern sau de Banca Centrală.

Mai degrabă, informația a venit de la sindicatul lucrătorilor bancari, cunoscut sub numele de La Bancaria. Liderul acestuia – legiuitorul de stânga Sergio Palazzo – a prezentat o cerere în cadrul Legii privind accesul la informațiile publice pentru Banca Centrală a Republicii Argentina (BCRA), întrebând „dacă [au existat] operațiuni de trimitere de lingouri de aur în străinătate în cursul lunii iunie”.

Mai exact, acesta a cerut să știe dacă au avut loc transferuri de aur la 7 și 28 iunie prin intermediul Lumil – o firmă privată de securitate care transportă obiecte de valoare – și British Airways. De asemenea, el a dorit să cunoască sumele specifice, destinația acestora, procedurile administrative întreprinse, precum și numele funcționarilor implicați.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult