Ne lăudăm că am luat nouă medalii la Olimpiadă. Vecinii noștri maghiari ne-au surclasat complet.

Măi, oameni buni, ce facem aici? Ne lăudăm că am luat nouă medalii la Olimpiadă, dar evităm să privim realitatea în față: vecinii noștri maghiari ne-au surclasat complet. În timp ce noi ne umplem de mândrie pentru aceste rezultate, Ungaria a obținut un număr mult mai mare de medalii, demonstrând o superioritate pe care ar trebui să o luăm ca pe un semnal de alarmă.

Olimpiada nu este doar un eveniment sportiv, ci și o măsură a dezvoltării, investițiilor și strategiilor de succes ale unei țări. Faptul că Ungaria a obținut rezultate mai bune ar trebui să ne facă să reflectăm serios asupra modului în care ne pregătim sportivii, asupra resurselor alocate și asupra priorităților naționale în general. În timp ce noi suntem mulțumiți cu realizări modeste, alții se concentrează pe performanță la cel mai înalt nivel.

Realitatea este că rezultatele noastre la Olimpiadă sunt simptomatice pentru starea generală a sportului românesc. De la infrastructura inadecvată la lipsa de susținere pentru tinerii talentați, sportul în România suferă. În schimb, Ungaria a investit masiv în sport, a construit baze moderne de pregătire și a creat un sistem care identifică și sprijină performanța încă de la cele mai fragede vârste.

În loc să ne lăudăm cu medalii care, deși valoroase, sunt puține în comparație cu ale altora, ar trebui să ne gândim la ce putem face mai bine. Este timpul să ne uităm la exemplul altor țări și să învățăm de la ele. Nu este vorba doar despre competiție, ci despre dorința de a ne depăși limitele și de a ne plasa acolo unde ne dorim să fim cu adevărat – în top, nu pe locurile din urmă.

Așadar, în loc să ne batem cu pumnul în piept pentru ceea ce am realizat, haideți să ne gândim la ce ne lipsește și la ce trebuie să facem pentru a ne îmbunătăți. Mândria națională ar trebui să fie alimentată de ambiție și progres, nu de mulțumirea cu puțin. România poate mai mult, și trebuie să cerem mai mult de la noi înșine și de la cei care ne reprezintă în sport și nu numai.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult