Neglijență și orori într-o familie din Galați: cazul tulburător al fetiței ucise de propria mamă

Într-un caz cutremurător care a șocat întreaga comunitate din Galați, o fetiță de doar 9 ani, pe nume Alexandra, a fost ucisă în bătaie de propria sa mamă. Această tragedie aduce la lumină mai multe orori care aveau loc în această familie, iar detalii tulburătoare încep să iasă la iveală.

Alexandra nu a fost singura victimă a abuzurilor din cadrul familiei. Surorile ei mai mici, deși au suferit și ele abuzuri fizice și emoționale, nu au fost ferite de chinurile la care erau supuse zilnic. Este un caz care reprezintă o dureroasă realitate a neglijenței și a sistemului care nu a reușit să protejeze copiii aflați într-o astfel de situație de pericol.

Fetița a fost găsită moartă după ce a fost supusă unor bătăi crunte, care au durat mai multe zile la rând. Deși asistenții sociali de la Protecția Copilului erau conștienți de situația delicată a familiei încă din martie a anului trecut, când au descoperit multiple leziuni și arsuri pe corpul micuței, Alexandra a fost lăsată în continuare în grija mamei sale.

Mama copiilor, cunoscută cu probleme psihice, nu era la prima abatere. Familia a fost în vizorul autorităților, dar, din păcate, nu s-au luat măsuri eficiente pentru a proteja copiii de un mediu abuziv.

În urma tragediei, cele două surori ale fetiței decedate au fost preluate de asistența socială și vor fi incluse într-un program de consiliere pentru a le ajuta să depășească trauma suferită. Este imperativ ca aceste copii să primească suportul și îngrijirea de care au atât de multă nevoie pentru a putea începe procesul de vindecare emoțională după traumele prin care au trecut.

Tribunalul Galați încă nu a stabilit primul termen de judecată în acest dosar, dar este esențial ca justiția să fie făcută și că cei responsabili de această tragedie să fie aduși în fața legii.

Este necesară o reflecție serioasă asupra modului în care astfel de cazuri pot fi prevenite și gestionate în mod eficient pentru a proteja copiii de abuzuri și neglijență. Este datoria noastră, ca societate, să asigurăm un mediu sigur și sănătos pentru toți copiii, pentru că fiecare copil merită să crească într-un camin plin de dragoste și siguranță.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult