Simbol suprem al unității și identității românești, Drapelul Național este sărbătorit în fiecare an la 26 iunie. Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluției de la 1848, tricolorul roșu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al națiunii române. Ziua Drapelului Național este marcată de autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului, prin organizarea unor programe și manifestări educative cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne, scrie Agerpres. Constituția României din 1991 prevede că drapelul tricolor este un simbol național, alături de stemă, sigiliu și imn. Cel mai mare drapel al României, care a constituit un nou record mondial, a fost desfășurat, la 27 mai 2013, pe aerodromul Clinceni. Drapelul, cântărind aproximativ 5.000 kg, a avut dimensiunile de 349,425 x 226,917 metri, rezultând o suprafață declarată de 79.290,39 mp. La 3 iunie 2013, Comisia parlamentară de revizuire a Constituției a hotărât reintroducerea stemei țării pe tricolor, în legea fundamentală. Drapelul Național — albastru, galben, roșu — de la lance — a fost decretat, pentru prima oară, ca simbol național de Guvernul revoluționar provizoriu din Țara Românească, la 14/26 iunie 1848, având deviza “Dreptate — Frăție” înscrisă pe el. El nu a suferit transformări majore de-a lungul istoriei. Doar distribuția culorilor (în materie de proporție și poziție) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluția de la 1848, când, sub impactul spiritului revoluționar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel național steagul standard cu trei culori. Documente sigilografice atestă faptul că, în unele epoci istorice, drapelul românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu roșul în partea superioară, galbenul în mijloc și albastrul la bază. De asemenea, proporția culorilor nu a fost aceeași cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare). Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul și chiar Ștefan cel Mare. În contextul revoluționar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri ale unor state naționale, și revoluționarii români, aflați la Paris la izbucnirea revoluției, vor arbora drapelul albastru, galben, roșu, cu albastru la hampă. Așa va fi și consfințit, ca drapel național, prin Decretul nr. 1 din 14/26 al guvernului provizoriu de la București. Tricolorul -rosu-galben albastru – are o vechime mult mai mare , inca de pe vremea traco-geto-dacilor, (ce marturie pretioasa ar fi fost Columna lui Traian daca ar fi fost pictata), dovezi sunt la toate ramurile romanesti din Europa- in afara de Romania si R.Moldova, in Spania -Catalonia, Andorra-Pirinei , in Franta -inca din Evul Mediu , Garda Elvetiana Papala (Ladini-frati de-ai nostri din Alpii elvetieni) la Arminii din Balcani . Pacat, imnul “Tricolorul” de C.Porumbescu ramane in continuare proscris, de catre noii Bolsevici , la fel ca in anii 50.
Pompiliu Comșa.