Nu desființați Institutul de Istorie a Religiilor

Cercetătorul Eugen Ciurtin, directorul Institutului de Istorie a Religiilor din subordinea Academiei Române, lansează un apel public către conducerea Academiei și Guvern de a nu desființa institutul. Ciurtin anunță că va organiza marți, 3 decembrie, de la ora 10:00 la ora 15:00, o zi a porților deschise la Institutul de Istorie a Religiilor, în cadrul căreia va prezenta colecțiile de manuscrise și arhivă și va susține o conferință de presă. „50 de exemplare din volume colective editate sub egida Institutului vor fi oferite gratuit tinerilor până în 25 de ani interesați de Istoria religiilor”, se arată într-un comunicat intitulat „Nu desființați Institutul de Istorie a Religiilor”. Conducerea Academiei Române a decis în urmă cu o lună reorganizarea institutelor și centrelor de cercetare pe care le are în subordine, hotărâre care pentru a fi aplicată are nevoie de aprobarea Guvernului României. Potrivit planurilor de reorganizare adoptate de Adunarea Generală a Academiei, publicate în exclusivitate de Edupedu.ro, Institutul de Istorie a Religiilor ar urma să își piardă personalitatea juridică și să treacă în cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene din București. Atât Institutul de Istorie a Religiilor, cât și Institutul de Studii Sud-Est Europene din București sunt evaluate în categoria a II-a din trei categorii valorice. Evaluarea a fost realizată de către Consiliul de Coordonare a Cercetării Științifice din Academia Română (CCCȘ), evaluare a cercetării științifice aplicată pe baza criteriilor Ministerului Cercetării. Institutul de Istorie a Religiilor a reacționat vehement la propunerea Academiei Române de reorganizare a acestei instituții. „Nu există nici un alt institut similar de cercetare în sistemul public de cercetare din România; nu a existat niciodată un institut similar de cercetare în istoria României”, a afirmat directorul Institutului de Istorie a Religiilor, cercetătorul Eugen Ciurtin, într-o poziție oficială remisă Edupedu.ro.

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult