Originea unor nume din Munții BUCEGI și din apropierea lor.

– De la ce vine denumirea de Munții BUCEGI

Specialiștii spun că provine din “Bugeac”,ce desemnează “un complex de mai mulți mușchi care formează un covor verde și moale”

În actul care consemnează construcția Mănăstirii Sinaia, potrivit datelor istorice, se scrie că acesta a fost ridicată “la pustie sub muntele Buceciul.

Lingviștii spun că denumirea provine din “huceag”,”buceag “,sau “buceac”.

Huceagul sau buceagul este păduriș des și jos,ori covor de mușchi verde și moale, sau chiar pământ pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. De-asemenea localități cu numele Bugeac sau Buceag ar fi existat încât de pe vremea lui Burebista.

– CARAIMAN înseamna în turcește ,, conducatorul negru,, sau ,,preotul negru ,, -kara= negru și imam= conducator , preot !

– VARFUL BUCURA , în apropiere de Omul , a fost denumit dupa Bucura Dumbrava ( 1868-1926 ) , scriitoare și mare iubitoare a muntelui , una dintre inițiatoarele turismului românesc ! POIANA ȚAPULUI se leaga de o întâmplare veche de cateva secole – câțiva boieri fugeau din Țara Românească , peste munți , spre Brașov. Noaptea însă s-au rătăcit , iar unul dintre ei a fost luat in coarne și aruncat într-o prapastie de catre un țap furios .

– MUNTII BAIULUI -încă din 1533 , rașnovenii își disputau acest munte cu boierii Răducanu , Dudescu , Crețulescu , Paleologu și Grigorie , toți boieri munteni . Disputa s-a întins pe o perioadă mai lungă , de aici numele ( bai – necaz , suparare , în maghiară ) .

– PICHETUL ROȘU -aici funcționa în perioada stăpânirii austro-ungare , un pichet de grăniceri românesc care avea acoperișul vopsit în roșu .

– DRUMUL LUI BUTMALOIU este traseul dintre Vârful cu Dor – Piatra Arsă -Cocora – Peștera . Moș Butmaloiu a fost primul cabanier din Bucegi Pompiliu Comșa

PIATRA ARSA

V.A. Urechia ne spune în 1891 legenda ,, Într-o zi de demult , un potop s-a abătut asupra Văii Prahovei , apele au ieșit din matcă , drumurile și potecile s-au rupt . Ciobanul Bărsan a adunat toti mocanii de pe munte și au reușit să facă un baraj între Varful cu Dor și Jepi din lemne arse , care cu timpul s-au transformat în stâncă !,, -Poiana ,, LA BATAIA COCOȘILOR ,, între Poiana Izvoarelor și cabana Mălăiești -aici se adunau cocoșii de munte , toamna , în perioada împerecherii .

– TAKE IONESCU este o potecă din apropiere , ce duce de la cabana Mălăiești la Pichetul Rosu , amenajată pe cheltuiala marelui om de stat , un fidel iubitor al muntelui . ,, -NUMARATOAREA OILOR ,, din Valea Cerbului este o potecă îngustă și întortocheată , unde , la ieșire , ciobanii își numărau oile care erau nevoite să meargă în șir indian .

– COȘTILA , însemnă în limba veche taxa pe oi . În fiecare an , aici în poiana largă se strangea acest bir , la umbra colosului de piatră .

Foarte aproape se afla și VALEA COMORILOR unde numeroși locuitori din Poiana Țapului și Bușteni au săpat cu gândul la comori ascunse . Se pare ca unii au și reușit !

sursa:Facebook,internet

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult