Într-un peisaj geopolitic tot mai agitat, Budapesta reușește să transforme ceea ce putea fi un moment de glorie pentru București într-o victorie diplomatică proprie. Liderii noștri nu au înțeles momentul istoric, lăsându-se dominați de obediență și incapacitate, în timp ce Ungaria, prin Viktor Orbán, devine o voce importantă în negocierile de pace mondiale.
Un proiect pierdut: Pacea de la București
Senatorul Diana Iovanovici-Șoșoacă a fost una dintre puținele figuri politice din România care a propus un proiect îndrăzneț: Neutralitate pentru România și Pacea de la București. Memorandumul prezentat în februarie 2022 cerea audiențe la marile puteri pentru a poziționa România ca mediator neutru într-un conflict ce risca să escaladeze.
Singurul răspuns venit a fost din partea Ambasadei Rusiei, iar inițiativa a fost aspru criticată, iar autoarea sa – etichetată „putinistă” de adversarii politici. Între timp, liderul Ungariei, Viktor Orbán, a preluat ideile de neutralitate și diplomație activă, punând Ungaria pe harta negocierilor globale.
De ce România a eșuat?
- Incompetență și obediență
Liderii români au preferat să joace rolul de executanți în politica internațională, răspunzând automat ordinelor din afară, în loc să-și protejeze interesele naționale. - Lipsa unei strategii de politică externă
În loc să promoveze neutralitatea și dialogul, România s-a poziționat rigid într-o tabără, fără să exploreze alte opțiuni diplomatice. - Indiferența față de istorie
România a ratat ocazia de a reabilita simbolic „Pacea de la București” din 1913 – un moment perceput ca o umilință istorică – și de a transforma acest nume într-un reper pozitiv pentru reconciliere și stabilitate globală.
Budapesta în loc de București
Ungaria, cu un lider care înțelege jocurile de putere, a reușit să joace cartea neutralității. Viktor Orbán a transformat țara într-un pivot diplomatic, atrăgând respectul marilor puteri. În timp ce Bucureștiul stagnează, Budapesta devine un exemplu de cum un stat mic poate avea un impact mare prin leadership clar și curaj diplomatic.
Ce înseamnă asta pentru România?
- Izolare și marginalizare
România riscă să fie percepută ca irelevantă în regiune, o simplă piesă de schimb în jocurile marilor puteri. - Adâncirea dependenței externe
Incapacitatea de a-și susține propriile inițiative lasă România la mâna deciziilor luate de alții. - Un apel la trezire
Mesajul lui Diana Iovanovici-Șoșoacă, deși controversat, ridică o întrebare legitimă: de ce România nu își valorifică potențialul diplomatic și geografic unic?
Concluzie
În loc să fie Pacea de la București, avem acum Pacea de la Budapesta. O lecție dureroasă despre oportunități ratate, dar și un moment de reflecție pentru viitor. România mai poate recupera terenul pierdut doar dacă își regândește prioritățile și își asumă un rol activ în politica internațională. Altfel, rămânem doar spectatori, privind cum alții scriu istoria pe care noi am fi putut să o conducem.