Pamflet: Meandrele concretului 

Scapă cine poate. Sunt trist, fleașcă. Am steagul în bernă. Nici nu știu ce să mai răspund celor care mă întreabă, ca pe vremea când aveam Covid și stăteam în spital fără vreo speranță de viață, dacă  am sau nu pamperși. România actuală este un imens Cartel Medellin, ca pe timpul lui Pablo Escobar. De la Dinu Barbu, cel care mă cita fără să mă cunoască, nu mai știu nimic. Sigur, nu e vreo halviță, din contră. Spitalele sunt ocupate.

La final de an, Simona Neumann și-a anunțat demisia de la conducerea TM2023. De pe 25 ianuarie vom pierde zâmbetul ei din spatele unei afaceri cu mai mult cântec decât activitate. Preț de un deceniu. Destul, ajunge. Nu poți continua să fii în cârdășie cu infractorii până-n praz. Stop film. Probabil se va întoarce de unde a  venit. Nici Dominic Samuel Fritz nu este ok, el cel descălecat cu votul timișorenilor, dar mai ales al serviciilor secrete, taman la primăria unui municipiu lăudat pentru multiculturalitate și diversitate. Degeaba zbiară că în primărie nu se intră cu turma și nu răcnești că vrei să-i ceri socoteală primarului. Partea haioasă e că Poliția Locală de sub comanda lui Fritz a fost bujbe la asaltul vuvuzelelor AUR. Ce-avea un pulan direct în bușonul lui Simion? Era și legal și curat constituțional, dar totuși Fritz își trage singur o ciublă, ăștia-s cerberii tăi, coane, niște mămăligi. Pe de altă parte, pentru cine a uitat, iată viziunea luminoasă a gurului userenilor (știu, puteam să scriu cu ”c”) Caramitru Jr.: ”Bă. Ăștia din USR. Dați cu parul. Creați haos. Dacă nu – mergeți repede către zero. Dispăreți fraților ca PNȚ (măcar ăia au dat un Președinte și un Prim Ministru). Luptați dracului contra sistemului. Dați muie, brutal, masiv, fără limite. Altfel veți dispărea. Șomeri toți. Înțelegeți naibii odată”.

Sigur au venit amenzi de 44.000 de lei, cel puțin până acum, date de jandarmi, în urma „vizitei” de vineri a AUR în Primăria Timișoara. Haiducul George cel Întunecatul susține că nu a chemat pe nimeni și a venit doar cu revoluționarul Ioan Bânciu care voia o audiență. Tipic dâmbovițean, deputatul AUR spune că nu-i cunoștea pe cei alături de care a intrat în PMT și, în consecință, nu-și poate asuma acțiunile lor. Parlamentarul susține că nu știa că Dominic Fritz este în clădirea de pe CD Loga 1. Sub nici o formă nu se va ajunge în instanță. Asta pentru că de când a fost instalată noua conducere, Primăria Timișoara pierde proces după proces. În disprețul caracteristic Dominic Fritz a plecat la sârbi deși sunt șanse să aibă Covid, luat la Reșița unde semna un proiect feroviar, de la Alin Nica, președintele Consiliului Județean Timiș. Vorba academicianului Graur pe edil l-a durut în cur, plecând la Novi Sad, orașul sârb organizând o festivitate în calitate de capitală Europeană a Culturii. 

Bătrânii, acești profitori care se încăpățânează să nu moară, sunt ca și mine fleașcă de supărați pe Fritz. Ura ăstuia este ca o lavă care acoperă totul. Mai nou, l-a luat gura pe dinainte și pe FB a scris cu mânuța lui, folosită ca și picior de dat în posterior, că folclorul bănățean e prăfuit și-i stă bine în cocteil cu muzica de discotecă. Ochelaristul se dă boss în folclorul remixat. Vrea disco-foclor, adică manele, și teatru pe gratis. Pe membrii formației Phoenix îi face boschetari pentru că n-au gustat comunismul și s-au ușchit peste hotare. Bănățeanul, se știe, e fălos, dar nu poate poza la infinit în Alice în Țara Minunilor. Chiar dacă te roagă asta un nene fără nici o legătură cu meleagurile mioritice. Cămășile brune camuflate în patrioți de galerie, sunt cu zecile. Atmosfera actuală nu este nicicând mai delicată în ceea ce privește siguranța în Estul Europei. Dureros de adevărat ar fi să văd uterul din care-i ies ideile lui Fritz.

Coate goale mațe fripte, mai geroși ca altă dată, îl vor pune odată și odată la punct. Pe de altă parte poporul are ce și-a dorit. Dar sunt o ființă foarte teritorială. Adică ce e al meu, e numai al meu. Țara asta e a mea. Sunt din România, țara care a făcut istoria întregii Europe, iar dânsa este o tută obraznică și se crede, inclusiv în raport cu Români, moțul pe kkat. Cetățeanul este instituția supremă în stat. Restul e un spectacol jegos, așa cum încerc să vă conving prin acest pamflet. Cu plecăciune,

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult