Pamflet: Merge Vorba ca Penelopa

E zăpușeală, o suportăm greu, deși, cu sinceritate, nici noi nu mai știm ce vrem, fiind niște permanenți Gică-contra. Nu va exista niciodată o radieră care să șteargă trecutul. Dar întotdeauna va există un creion pentru a rescrie viitorul. Potera acționează numai la ordin așa cum ministra învățământului Ligia Deca e specialistă în construcții navale și apă de ploaie. Specia umană se pregătește de o modernă sclavie.

Prin manipulare și neculturalizare, o specie de nerozie nedetectabilă. Un preaplin caracteristic celui convins că nimic nu-i poate sta în cale. Are o față always, revenind după cum vrea mușchii ei la Divizia C a comportamentului politic, iar colegii ei din guvern par atinși de boala ejaculării precoce. Mai ales când sunt în pat singuri, nu în România care arată din ce în ce mai mult cu o navă în derivă. Blindajul gros al mediocrității atinge șapte dintr-o lovitură pentru că statul român doarme pe un așternut de incompetemță, învelit cu nepăsare

Plăvanul respectă dictonul: după mine, potopul. Oricum dacă nu prinde loc în organigrama europeană și automat imunitatea visată, sigur se va abona la mâncarea de penitenciar, i se vort scoate la iveală dosare prăfuite dar păstrate cu grijă pentru acest moment chiar de cei care l-au avortat și nu-l mai vor la masa bogaților. Frica lui este cât cartierul lor. De pe scări îl scuipi în farfurie atât de înghesuiți sunt. Asta dacă nu va apela cu celeritate la arhitectul Nicolae Vlădescu să-i facă o clădire care să se remarce nu numai prin designul său asimteric, ci mai ales prin copertina de beton. Altfel va fi o banală încăierare de eunuci folosiți de orice vocație, căci la demolat nu ne întrece nimeni. Posedăm o atitudine jemanfișistă, din avion părem regi fără regate, nu s-a schimbat nimic din frăsenelile noastre, nu avem ciolane veșnice, nici onoare, abia dacă avem timp de gafe impardonabile, dar organul genital nu e inventat de români. O ținem langa cu căutarea de vinovați, merge vorba ca Penelopa.

Asta în timp ce Putin și-a început deja al cincilea mandat prezidențial și chiar dacă nu-l invităm ne va vizita pentru a demonstra planetei că jungla s-a mutat la oraș. Așa vom ajunge să plângem de tristețe și de bucurie în același timp, cunoscuta praftureală mioritică.

Speranța are ochi de copil  dar deja ne zgârâie pe neuroni, așa țară, așa conducători, nenorociții tot nenorociți sunt, pun pe liste o lepădătură cu sârmă care aleargă după martalogii cu voturi. Se merge pentru unii doar pe deviza facem ce vrem, iar atacând doar o falangă de hidre așa ajungi partizanul celorlalte. În rest, nuduri și semne.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult