PAMFLET Prietenii mei babuini II

Sunt nevoit să îmbrac peste haina prieteniei și puloverul de jurnalist de investigații. Fiindcă sunt lucruri de dezbătut. Nu-s bulangiu și om fără sentimente, din contră. Prin preajmă mișună numai personalități mai tari ca granitul, în realitate analfabeți funcționali cărora le place să taie felii mari de victoorii. Sau de asistați mintali cu un singur gând, banii, care merg pe principiul să moară capra vecinului, numai mie să-mi fie bine. Asistăm la o bombă morală și noi cu laptotul în brațe pe budă citim cu nesaț știrile.Acestea ne aruncă pe toți pereții, deși unele sunt mai like, mai business-like. Fiecare le are pe ale lui. Inclusiv omul care era gras cât un breaking-news. Doar nu degeaba corupția e întreținută cu pensii speciale. S-a vândut toată industria română și când spui asta unui semen, Boul Bălții îți răspunde flatulând. Nimeni nu e condamnat. O lume de cocârțați, agramați și de curvoance cu sinapse pline doar de hialuronic. Ce s-a întâmplat la primul tur al alegerilor prezidențiale este rezultatul recalculării în minus a peste 700.000 de pensii contributive. Personajele vor avea pensiile înghețate pentru 3-10 ani, așa că, dacă au mers la vot ei și familiile, au evitat să pună ștampila pe PSD sau PNL. Sunt formațiunile care au pierdut peste 1,5 milioane de voturi din cauza jefuirii pensionarilor.

Defilează un făt frumos în ie și ițari, călare pe un cal alb. Memoria istorică a românilor ardeleni se răscolește. După cel de-al doilea dictat de la Viena, din 30 august 1940, regentul Ungariei, Miklos Horthy de Baia Mare, cavaler de Szeged și Otranto avea să-și facă intrarea în Oradea, Cluj și alte orașe din nord vestul României ciuntite.

Nu fac nici un exercițiu publicistic, dar brusc mi-am adus aminte de un Tăriceanu insolent, sau de umilul Boc, care mă îndreaptă spre zona de crepuscul a unor servicii secrete din siajul fostei Uniuni Sovietice și a Federației Ruse, ca principală succesoare. Pe tabla de șah a istoriei s-a dovedit, nu o dată,, că prietenul sau aliatul de azi a devenit dușmanul sau inamicul de mâine. Sunt lupte pe care le urmăresc cu atenție din noul meu hogeac media, de fapt veșnicul turn de fildeș.

De obicei scot din pălăria de investigator un porumbel căcăniu, mai ales că e grea viața ca freelancer. Nu mă interesează zgomotul agaricilor. Presa azi lucrează pe facturier sau pe banii de publicitate ori dați pentru omorârea subiectelor jurnalistice de orice fel. Dar colegi curioși și curajoși sunt tot mai puțini. Toți  în schimb îl înjură pe față pe Brumărescu care a ras tot marțipanul de pe tortul PNRR. Și actuala campanie pune electoratul în imposibilitatea de a fi împăcat cu el însuși, indiferent pe cine ar vota. Uitați-vă la independentul Geoană care nu a înțeles ce i s-a întâmplat în 2009 și este incapabil de a-și evalua gravele vulnerabilități.

Conservele, având vânt favorabil la pupă, fac jocurile în subteranele sulfuroase ale politicii ghidate  de inamicii seculari ai neamului românesc. Ba  chiar s-a pornit o cruciadă împotriva celor care se încumetă să se ridice dintre bălării. E greu de găsit scaun liber la masa decidenților.  Curaj găină că te tai, iar toată lumea dă perdeaua deoparte poate-l zărește venind pe Prâslea cel voinic. Fostul asistent al Ursulei i-a cerut numai o părticică din ce primise ea, mai exact un tank german plin cu lingouri masive de aur, dar s-a ales doar cu câteva picături de otravă în soluția placebo utilizată pentru a-i înțepa pe prietenii ei, de ochii lumii. Nu mi-a șoptit asta Puric cel cu grade încă pe umăr. Sau Hartman care nu ne spune numele adevărat, deșți are singura mamă general de secu din istorie. Nimeni nu ne spune cum rămâne nici cu crucile bisericilor rupte Când românii vor scăpa de povara asta, vor fi liberi. Trebuie totuși să învățăm ceva. Nu știm să spunem Restul.

Pompiliu Comșa  

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult