Pamflet: Să gândești singur și cu voce tare e cel mai mare curaj

Dacă mă duc la cămătari și iau 1000 euro cu dobânda de 1000% pe zi, pe 5 ani, că să-mi iau ******uc și mi-am băgat familia în rahatul datoriilor pe următorul mileniu, fără că pentru ei să se vadă ceva bun, sunt urgent internat la balamuc sau aruncat în stradă, pentru că e clar că sunt cretin!

Statul ăla român, al tău, care face EXACT asta de 33 de ani, de ce încă mai funcționează în același fel, cu exact aceiași indivizi în frunte, făcând la infinit exact aceeași mizerie?

Aia, de ce nu-s nici internați la balamuc, nici scoși în afară societățîi, internați fiind pentru vecie, pe undeva cu multe și de netăiat zăbrele la geamuri și la uși?

Pare că suferi acut de sindromul Stockholm drag concetățean, dacă ai ajuns să plângi de milă călăului națiunii române! Sau poate pur și simplu faci parte din tagma lor și atunci, totul e explicat. Împrumuturile luate de către stat au fost hotărâte de către guvernanți care dispun de ele după bunul lor plac, industria a fost vândută străinilor tot de către guvernanți, etc. Cetățenii care au votat au ales parlamentarii din rândul cărora provin guvernanții.

Toții cetățenii (inclusiv copiii și nepoții) vor plăti împrumuturile contractate de către stat, nu pentru investiții ci pentru pensii, cheltuieli administrative etc Dacă cetățenii aleg de 33 de ani aceiași indivizi rezultatul e același. Fraudarea masivă a voturilor în România, e o practică atât de veche și impamantenita, încât a devenit deja cutumă. Deci, cetățenii aleg de 33 de ani dar “ales”, ajunge cine trebuie, nu cine vor cetățenii…

Este ora 25. Puțîn nu-și dorea altceva: Biden recunoaște rolul Rusiei de Superputere în război cu America. Păcat că am avut o țară. Ahh, ce vremuri, ce curea lată..E interesant, stau liniștit. Până aunci rușîi vor ocupă Odesa  și îi vom avea vecini la Dunăre.  Vom salva Delta și vom pierde Transnistria. O să fie bine. Suntem 18 milioane de morți. Marea democrație s-a creat prin uciderea a zeci de milioane. De azi dimineața a început viața altfel. Bucurați-vă de fotografiile din Delta Dunării. Vor fi prețioase. Să gândești singur și cu voce tare e cel mai mare curaj.

Vă iubesc oameni  buni români. Cu încredere, Un Nimenea

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult