Papa Francisc a încetat din viață. Un pontificat al umilinței, reformei și deschiderii

Roma, 21 aprilie 2025 — Suveranul Pontif Francisc, al 266-lea papă al Bisericii Catolice, s-a stins din viață în această dimineață, la vârsta de 88 de ani. Cardinalul Kevin Farrell, camerlengo al Vaticanului, a anunțat: „La ora 7:35, episcopul Romei, Francisc, s-a întors la Tatăl. Întreaga sa viață a fost dedicată slujirii Domnului și Bisericii Sale.”

Născut Jorge Mario Bergoglio, la 17 decembrie 1936, la Buenos Aires, Papa Francisc a fost primul papă provenit din Ordinul Iezuiților, primul din America Latină și primul papă ne-european ales după mai bine de un mileniu. A fost ales în Scaunul lui Petru la 13 martie 2013, după demisia istorică a Papei Benedict al XVI-lea.

Într-o lume confruntată cu polarizare, crize sociale și transformări morale rapide, Papa Francisc a fost o voce a empatiei, a deschiderii și a dialogului. Pontificatul său a fost marcat de inițiative de reformă în structura Vaticanului, de lupta împotriva abuzurilor sexuale în Biserică, dar și de o preocupare profundă pentru mediu, sărăcie și marginalizare.

Unul dintre cele mai curajoase semnale ale pontificatului său a fost atitudinea față de persoanele LGBTQ+. Deși a reafirmat învățătura tradițională a Bisericii privind sacramentul căsătoriei, Papa Francisc a pledat constant pentru demnitatea și respectul persoanelor gay. A rămas memorabil răspunsul său din 2013: „Cine sunt eu să judec?”, rostit în fața întrebărilor despre orientarea sexuală a credincioșilor. Mai târziu, în interviuri și în documente pastorale, a reiterat că „toate persoanele, indiferent de orientarea lor, sunt chemate să fie parte din Biserică”, insistând asupra nevoii de însoțire, compasiune și protecție împotriva discriminării.

În 2023, Papa Francisc a devenit primul pontif care a susținut public recunoașterea legală a parteneriatelor civile între persoane de același sex, considerând că acestea pot oferi „protecție juridică necesară” într-un cadru laic. A condamnat, în același timp, legile care incriminează homosexualitatea în unele state ale lumii, afirmând că acestea sunt „nedrepte” și că „a fi homosexual nu este o crimă”.

Aceste poziții au provocat dezbateri în sânul Bisericii, dar au și deschis căi de reconciliere pentru milioane de credincioși care se simt excluși.

Pontificatul său a fost definit de un spirit pastoral profund. Francisc a fost un papă al milei, al ascultării și al unei Biserici „în ieșire”, aproape de cei sărmani și excluși. În enciclicile Laudato si’ și Fratelli tutti, a oferit reflecții majore despre criza ecologică, fraternitatea umană și etica socială globală.

Sănătatea sa a fost fragilă în ultimii ani, dar și-a menținut activitatea până în ultimele săptămâni. A participat la Liturghia pascală cu doar câteva zile înainte de a se stinge din viață.

În următoarele zece zile, Biserica Catolică va intra în doliu, iar Cardinalii vor fi convocați la Conclav pentru alegerea unui nou Succesor al Sfântului Petru.

Papa Francisc lasă în urmă o moștenire spirituală profundă: o Biserică mai atentă la oameni decât la norme, mai curajoasă în a înfrunta propriile greșeli, mai prezentă în durerile și speranțele lumii.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult