Patrick André de Hillerin: Oare avem dreptul să ne intereseze viața internă a partidelor politice din România?

“Oare avem dreptul să ne intereseze viața internă a partidelor politice din România, modul în care își aleg conducerea, selecția cadrelor etc., chiar dacă nu suntem membri ai acelor partide?

Da. Eu cred că da, suntem pe deplin îndreptățiți să fim interesați și să avem așteptări și pretenții de la partidele parlamentare, pe care le subvenționăm din banii colectați la buget din impozitele noastre. Sigur, este un drept rezervat celor care plătesc impozit pe venit în România, dar asta este altă discuție.

Dacă plătim, avem dreptul să ne intereseze, zic eu.
De exemplu, anul trecut fiecare angajat român (care plătește impozitul pe venit în țară) a plătit pentru subvenționarea PSD 29,75 de lei, pentru PNL 23,88 de lei, pentru USR 12,67 de lei, pentru AUR 6,94 de lei. Cel puțin la primele două partide sunt membri care plătesc mai puțin pe an. Dar, dacă sunt salariați, oricum plătesc și ei sumele amintite, din impozite.

Așadar, revenind, dacă tot plătim, este dreptul nostru să fim interesați și să avem păreri, pentru că spre deosebire de donatori și sponsori, noi plătim fără să ni se fi cerut voie.
Cumva ar trebui, ca potențiali alegători, să ne exprimăm din timp și să le semnalăm dacă au o selecție defectuoasă a cadrelor, pentru că noi vom fi chemați să-i votăm la alegeri.

Cu siguranță câte un singur vot nu contează pentru ei, dar tot putem să ne exprimăm, să știe în ce caz n-au nicio șansă să se bazeze pe noi.

Așa că dacă aveți sugestii, lăsați-le în comentarii. Numai pentru PSD, PNL și USR. AUR nu mă interesează, nici POT sau SOS. Deși ar fi interesant de văzut pe cine și-ar dori la conducerea partidelor ăstora fanii lor, nu cred că există așa ceva printre cei care pot comenta la postările mele.”

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult