Personalități românești: Victor Crăciun, unirile şi unitatea românilor

La numai 20 de ani, Eminescu propune „Să facem un Congres” în memoria lui Ştfan cel Mare), încredinţat că „e timp să declarăm neted şi clar că în ţara noastră (căci este a noastră mai bine decât a oricui) […] suntem români şi cerem egala îndreptăţire a naţiunei noastre” („Federaţiunea”, III, nr. 33, 5/17 aprilie 1870, p. 127), conştient că „În unire e tăria” şi că „puterea şi mântuirea noastră în noi este!” („Federaţiunea”, III, nr. 34, 10/22 aprilie 1870, p. 131-132). Eminescu a lansat nu numai idei, dar a trecut şi la fapte concrete, fiind principalul susţinător al sărbătoririi a patru veacuri de la întemeierea Mănăstirii Putna, alături de Ioan Slavici, Ciprian Porumbescu etc.Peste ani, un alt mare lider spiritual al românilor, Nicolae Iorga, intră, în iunie 1907, în comitetul Ligii Culturale, în care a activat toată viaţa, ca secretar sau preşedinte, organizând primul Congres de Bizantinologie (Bucureşti, 1924) sau participând la alte congrese internaţionale. Din Liga pentru Unitatea Politică a Tuturor Românilor, înfiinţată în 1914, făceau parte personalităţi marcante (Al. Orăscu, B.P. Hasdeu, Al. Odobescu, V.A. Urechia, Gh. Panu, Gr. Tocilescu, D.A. Sturdza, Iacob Negruzzi, V. Lucaciu, M. Sadoveanu, O. Goga, Şt.O. Iosif, Barbu Ştefănescu, C. Rădulescu-Motru, D. Gusti, L. Rebreanu, G. Enescu, O. Ghibu etc.).

Peste alţi ani, este rândul unui alt mare cărturar şi patriot, acad. Victor Crăciun, să înfiinţeze de chiar ziua numelui său, în ziua Sfântă a Crăciunului anului de răscruce în istoria noastră contemporană, 1989, (înregistrată, oficial, tot simbolic, la 24 ianuarie 1990), Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. Cu o tinereţe veşnică, cu o putere de muncă şi de convingere ieşite din comun, tolerant şi echilibrat (datorită şi soţiei sale, Cristiana Crăciun, care-l secondează permanent), Victor Crăciun a devenit el însuşi o instituţie naţională, grupând în jurul său români din Ţară, din jurul Ţării şi din diasporă, numiţi şi români pretutindenari, organizând Congresul Spiritualităţii Româneşti, întâi la Băile Herculane în 1993, apoi la Alba Iulia. Dar, Victor Crăciun, prin Liga Culturală , a organizat excelent nu numai Congresele Spiritualităţii Româneşti, ci şi alte grandioase manifestări (Podul de Flori, dezvelirea de monumente, busturi şi plăci memoriale, simpozioane, pelerinaje, editarea de volume antologice, albume, reeditarea unor scrieri din perioada antebelică etc., etc.).

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult