Povestea dramatică a celui mai frumos băiat din lume

Bjorn Andrésen era un adolescent de 15 ani când a cunoscut faima cu rolul lui Tadzio din celebra peliculă “Moarte la Veneţia”, regizată de Luchino Visconti. La Cannes, în 1971, regizorul, un homosexual declarat, l-a proclamat pe Andrésen “cel mai frumos băiat din lume”. Iar asta aproape i-a distrus viaţa. Povestea lui Bjorn Andrésen, actor suedez născut la Stockholm pe 26 ianuarie 1955, este relatată într-un documentar regizat de Kristina Lindström şi Kristian Petri, lansat anul trecut la Festivalul de Film Sundance. Documentarul prezintă imagini de arhivă şi interviuri recente în care Andrésen vorbeşte deschis despre cum i-au afectat viaţa cuvintele lui Visconti şi faima care a venit după rolul din filmul “Moarte la Veneţia”. Documentarul abordează subiecte delicate, precum succesul copiilor deveniţi staruri peste noapte, exploatarea vedetelor tinere şi urmările asupra întregii lor vieţi. Iar povestea lui Bjorn Andrésen are accente de thriller negru, deşi este un documentar. În 1970, când Björn Andrésen avea 15 ani, a fost ales personal de celebrul regizor italian Luchino Visconti, pentru a juca în filmul “Moarte la Veneţia/ Death in Venice”. Regizorul, care era homosexual declarat, a dorit un actor care să corespundă perfect descrierii din romanul omonim al lui Thomas Mann, după care s-a făcut ecranizarea. Personajul Tadzio era un tânăr ireal de frumos, cu părul de culoarea mierii şi semăna cu un zeu din mitologia greacă. Când filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes, un an mai târziu, Visconti l-a prezentat pe Andrésen drept “cel mai frumos băiat din lume”, o titulatură care l-a transformat într-o stea peste noapte şi, spre marele său disconfort, într-un sex simbol. Andrésen, acum în vârstă de 69 de ani, locuieşte la Stockholm şi a povestit în documentar cât de mult i-a afectat viaţa acest titlu şi aura creată în jurul său. Regizorii Kristina Lindström şi Kristian Petri îl poartă pe Andrésen într-o călătorie prin locurile care au contribuit la mărirea şi căderea sa: Tokio, unde a fost printre primii idoli adolescenţi din Europa de Vest; Paris, unde a trăit din banii şi cadourile unor bărbaţi gay care l-au tratat ca pe un “trofeu”; Veneţia, unde a fost filmată pelicula care avea să-i schimbe viaţa. Când Andrésen avea 11 ani, mama sa a murit, la aproximativ jumătate de an după ce dispăruse de acasă. Băiatul şi sora lui au fost crescuţi de bunici, iar bunica lui avea ambiţii de a-l vedea star. De altfel, ea a fost cea care l-a dus la castingul din Stockholm pentru “Moarte la Veneţia”. Directorul de casting, Margareta Krantz, îşi aminteşte: “Stăteam lângă Visconti, când a apărut acest băiat blond. L-am văzut dintr-o dată pe Visconti trezit la viaţă. Băiatul era extrem de frumos, cu o faţă foarte fotogenică. A fost o adevărată descoperire. Era un băiat cu o carismă specială. Trebuie să fii foarte atent când ai de-a face cu astfel de copii, i-am spus lui Visconti”. A fost o strategie inteligentă a regizorului să mizeze pe aspectul fizic al adolescentului, totul culminând cu lansarea de la Cannes, unde l-a numit “cel mai frumos băiat din lume”. Asta pentru publicitate, căci Visconti făcea deja glume grosolane despre cum era mai puţin frumos şi cu un an mai în vârstă. La petrecerea de după premiera oficială, cei care ar fi trebuit să-l supravegheze pe minor l-au abandonat, astfel că acesta a ajuns beat într-un club de gay, unde era văzut ca o pradă.

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult