Președintele turc Recep Tayyip Erdogan și palma tradiției

În cadrul unei ceremonii de predare a cheilor apartamentelor pentru locuitorii afectați de cutremur din orașul său natal, Rize, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a fost protagonistul unui incident neobișnuit. Conform tradițiilor turcești, tinerii trebuie să sărute mâinile persoanelor în vârstă sau ale membrilor respectați ai societății pentru a arăta respect.

Incidentul de pe Scenă

La eveniment, copii din familiile beneficiare au urcat pe scenă pentru a primi cadouri de la președinte. Un băiețel de cinci ani s-a apropiat de Erdogan, dar a ezitat să-i sărute mâna, așa cum este tradiția. În răspuns, Erdogan i-a dat copilului o palmă ușoară pe obraz. Ulterior, copilul a strâns mâna președintelui, a sărutat-o și și-a apăsat capul de ea, sub îndemnul adulților. În acel moment, fratele mai mare al băiatului a venit și l-a îmbrățișat pe președinte.

Contextul Cultural

În Turcia, tradiția de a săruta mâna persoanelor în vârstă este un semn de respect profund pentru vârstă, experiență și înțelepciune. Această practică este comună mai ales în relațiile dintre tineri și bunici sau alte persoane în vârstă respectate din comunitate.

Reacții și Interpretări

Incidentul a fost privit diferit de către diverse persoane. Unii au considerat gestul lui Erdogan ca o formă de îndrumare pentru copil în respectarea tradițiilor, în timp ce alții l-au criticat pentru gestul de a lovi, chiar și ușor, un copil în public. Interpretările sunt variate, reflectând complexitatea normelor culturale și percepțiile individuale asupra disciplinării și respectului.

Acest eveniment evidențiază importanța tradițiilor în cultura turcă și modul în care acestea sunt integrate în viața de zi cu zi, chiar și în contexte oficiale. Totodată, arată sensibilitățile diferite în ceea ce privește interacțiunile între generații și manifestările de respect.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult