Primele ferme cu midii și stridii franțuzești în Marea Neagră

România face un pas important către dezvoltarea acvaculturii marine, prin înființarea primelor ferme cu midii și stridii franțuzești în Marea Neagră. Apele Române au deschis licitația pentru 28 de perimetre marine, ce urmează să fie exploatate pentru acvacultură pe o durată de 20 de ani. Deputatul Bogdan Bola a explicat că acest proiect a fost posibil după ani de eforturi legislative și administrative, care includ o durată extinsă a contractelor de la 4 la 15 ani sau mai mult, pentru a oferi stabilitate fermierilor și acces la fonduri europene. „Vom putea mânca midii și rapane românești, nu doar importate de la vecini,” a declarat Bola, subliniind necesitatea unei astfel de industrii în România.

Biologii din Constanța au aclimatizat deja stridii în laboratoare și au montat primele cuști de proveniență neozeelandeză în largul Mării Negre, o tehnologie testată pentru prima dată în România și în bazinul Mării Negre. Stridiile provin din Franța, fiind transportate în Italia la dimensiunea de 1 mm și crescând rapid. Dacă condițiile din Marea Neagră sunt propice, se estimează că acestea vor ajunge la maturitate în decurs de un an.

Investitorii români văd în aceste ferme o oportunitate economică importantă. Mirică Crivăț, un investitor implicat în proiect, menționează că aceste inițiative sunt rezultatul unui cadru legal recent dezvoltat, aliniat la nevoile reale ale sectorului. În context, România devine ultima țară din bazinul Mării Negre care se aventurează în acvacultura marină, domeniu deja consacrat în Bulgaria, Turcia și alte țări vecine, care produc anual mii de tone de midii și stridii.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult