Primul spital de tratare a dependenţelor din România

Prin programul Prosalvita, Asociaţia “Se poate şi altfel”, organizaţie non-profit cunoscută pentru eforturile sale în sprijinul celor vulnerabili, face un pas curajos şi necesar pentru societatea noastră, construirea primului spital din România dedicat exclusiv tratării dependenţelor. Iniţiativa îi aparţine psihologului drd. Florian Miu, specialist în tratarea dependenţelor şi preşedinte al ONG-ului iniţiator al proiectului, care spune că “într-o ţară în care problema dependenţei de alcool, droguri sau jocuri de noroc este în continuă creştere, proiectul vine ca o soluţie crucială pentru mii de persoane care nu au acces la sprijinul de care au nevoie”. Statisticile arată o creştere alarmantă a numărului de persoane afectate de diferite tipuri de dependenţe, de la substanţe la comportamente compulsive. România, deşi se confruntă cu această criză, nu dispune de suficiente centre specializate pentru a oferi ajutorul necesar. Dincolo de lipsa infrastructurii, stigma şi lipsa de educaţie cu privire la dependenţe determină ca mulţi dintre cei afectaţi să rămână nediagnosticaţi sau să primească tratament inadecvat. Spitalul pe care Prosalvita îl construieşte îşi propune să ofere tratamente moderne şi o abordare holistică, axată pe recuperarea fizică, dar şi pe sprijinul psihologic şi integrarea socială a pacienţilor. Acest spital va oferi: Tratament medical specializat pentru dependenţă de alcool, droguri şi jocuri de noroc; Terapie psihologică şi suport emoţional pentru pacienţi şi familiile lor. Programe de reintegrare socială menite să ajute persoanele să revină la o viaţă normală;   Centre de consiliere şi prevenţie pentru tineri şi adolescenţi, care sunt cele mai vulnerabile categorii. Proiectul are nevoie de sprijinul comunităţii pentru a deveni realitate, iar implicarea fiecărui român este esenţială.

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult