Produsele ”zero zahăr” nu ne salvează silueta

Nutriționistul Mihaela Bilic avertizează că produsele pe care scrie “zero zahăr” nu ne salvează silueta. Acestea conțin multe calorii, iar dacă nu citim cu atenție eticheta, putem cădea în capcană. Se pare că doar sucurile pe care scrie “zero zahăr” conțin 0 calorii. “Chiar dacă scrie «zero zahăr», conțin multe calorii!

Foarte mulți consumatori mănâncă relaxați dulciuri pe care scrie ZERO zahăr cu credința că au zero calorii. Fals, greșit, e o mare păcăleală! Industria alimentară a înțeles că vrem să evităm zahărul și atunci a pus pe piață o gamă întreagă de produse cu maltitol. Care este un alcool de zahăr cu 30 la sută mai puține calorii. Se absoarbe mai lent în sânge și nu crește brusc glicemia, e recomandat pentru diabetici, nu pentru slăbit. Conform specialiștilor, doar că producătorii se folosesc de această găselniță și scriu mare pe etichetă zero zahăr! Cine are răbdare și ochi buni ca să citească eticheta? Dacă am face asta, am observa cu stupoare că numărul de calorii este identic cu al produselor cu zahăr clasic! Eu nu m-am lăsat și iată ce am aflat: biscuiții au 430 calorii/ 100 g, ciocolata 480 calorii, iar napolitanele 460, adică 100 calorii/bucată… ceea ce este enorm pentru un produs care se vrea fără zahăr.

Despre ingrediente nu mai vorbim, între 30 și 40 la sută maltitol, ulei de palmier din plin și un gust dubios. Nu e de mirare că oamenii evită produsele cu îndulcitori! Atenție, nu sunt acei îndulcitori sintetici care se foloseau pe vremuri, adică zaharină și aspartam.

Culmea este că acei îndulcitori chiar au 0 calorii și singurele produse în care îi găsiți sunt băuturile răcoritoare. În produsele făinoase și în ciocolată se pun alcooli de zahăr, care se numesc tot îndulcitori – se creează confuzia și iluzia că produsele ar fi pentru slăbit.

Nu picați în această capcană, mai bine consumați o porție mică din dulciurile clasice, cu gust bun. Cât despre alcoolii de zahăr de tipul maltitol și xylitol, ei sunt de ajutor în guma de mestecat, au efect de protecție împotriva cariilor dentare. În afară de sucul ZERO, nu va amăgiți crezând că există deserturi ZERO. Cheltuială de pomană și rezultat ZERO asupra siluetei”, a scris Mihaela Bilic, pe pagina sa de Facebook.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult