Regina munților: culmile vieții lui Lhakpa Sherpa, soția alpinistul român George Dijmărescu

Lhakpa Sherpa este recunoscută pe plan mondial pentru performanța ei extraordinară în alpinism, deținând recordul feminin pentru cele mai multe ascensiuni ale Muntelui Everest, cu un total de zece reușite. Cu toate acestea, viața ei personală a fost marcată de provocări imense, inclusiv o căsnicie abuzivă și dificultăți economice.

Tinerețea și începuturile în alpinism

Născută în 1973 în regiunea Himalaya nepaleză, Lhakpa a fost unul dintre cei 11 copii ai unei familii de fermieri și crescători de iaci. Într-o zonă unde educația fetelor nu era prioritizată, Lhakpa nu a avut acces la școală și a început să lucreze de la o vârstă fragedă ca însoțitor în expediții montane.

Cariera de alpinist și viața personală tumultoasă

Pasiunea pentru alpinism a dus-o pe Lhakpa pe Muntele Everest, unde a realizat prima ascensiune în 2000. Însă viața ei personală a fost marcată de abuzuri din partea soțului ei, alpinistul român George Dijmărescu. Căsătoriți în 2002, relația lor s-a deteriorat rapid, culminând cu violențe domestice severe, inclusiv în timpul unei expediții pe Everest în 2004.

Evadarea dintr-o căsnicie abuzivă și viața în SUA

După ani de abuzuri, Lhakpa a reușit să scape cu ajutorul unui asistent social și s-a mutat într-un adăpost pentru femei abuzate, împreună cu cele două fiice ale sale. În 2015, cuplul a divorțat, iar în 2016, instanța i-a acordat custodia legală unică a fetelor.

Documentarul „Mountain Queen: The Summits of Lhakpa Sherpa”

Povestea inspiratoare a lui Lhakpa a fost transformată într-un documentar Netflix, regizat de Lucy Walker. Filmul prezintă nu doar ascensiunile ei record, dar și luptele personale și triumfurile sale în fața dificultăților.

Realizările și planurile de viitor

În 2022, Lhakpa a realizat a zecea ascensiune pe Everest, consolidându-și statutul de legendă a alpinismului. Stabilită în America, ea continuă să muncească din greu pentru a-și întreține familia și visează să-și deschidă propria companie de ghizi montani, dorind să împărtășească experiențele ei cu alți oameni și să inspire noi generații de alpiniști.

Lhakpa Sherpa este un exemplu viu al puterii de a depăși adversitățile și de a transforma dificultățile personale în realizări remarcabile. Povestea ei este o sursă de inspirație pentru multe femei și pentru oricine se confruntă cu provocări similare în viață.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult