SĂ NU REVII, BĂDIE, EMINESCU
***
Să nu revii,bădie ,Eminescu,
Că-n lume-i frig și-i dor amar,
La steaua ta,departe-n ceruri,
Mai cald e-acuma ca-n gerar.
Să nu revii, bădie,să te doară,
Cum plâng pădurile de jale,
Că-i stins Luceafărul de seară,
Iar dorul tău încet dispare.
Pe-aici,iubirea e-o trufie,
Și versul tău s-a cam uitat,
S-au șters izvoarele-n câmpie,
Iar lacul tău e-acum secat.
Să nu revii,bădie,că-i durere,
Și viața-i plină de oftat,
Cuvintele nu au putere,
Iar dorul tău e-ngenunchiat.
Rămâi pe cerul tău în pace,
Unde doar stelele veghează,
Pe-aici e vânt și luna tace,
Iar ce e vechi,nu prea contează.
Să nu revii,bădie ,Eminescu,
Luceafărul să-ți fie culme,
Căci doar o parte îți mai poartă,
Dorul din vers,astăzi prin lume…