Sâmbăta Mare, o zi plină de semnificații și tradiții

Sâmbăta Mare este o zi plină de semnificații și tradiții în spiritual creștin ortodox. Aceasta este ultima zi a postului Paștelui și este dedicată prăznuirii îngropării trupești a Mântuitorului Iisus Hristos, precum și pogorârii Lui în iad pentru a salva neamul omenesc.

Dimineața, copiii și adulții merg la biserică, îmbrăcați în haine noi, pentru a se spovedi și, pentru unii dintre ei, pentru a se împărtăși. Seara, în toate bisericile ortodoxe, are loc slujba de Înviere, la care credincioșii participă în număr foarte mare. Fiecare familie aduce cu ea un coș plin cu bucate pentru a fi sfințite, iar la sfârșitul slujbei, acestea sunt împărțite celor săraci și celor nevoiași.

La miezul nopții, preotul cheamă credincioșii să ia lumină, spunând: “veniți să luați Lumină!”. Credincioșii aprind lumânări și transmit lumina, iar obiceiul vechi spune că aceștia trebuie să meargă apoi la mormintele celor decedați pentru ca aceștia să știe că a venit Învierea Domnului. Lumânările aprinse sunt purtate acasă și se înconjoară casa de trei ori pentru a îndepărta răul.

Resturile de lumânări sunt păstrate de credincioși, fiind considerate de ajutor în vreme de necaz, grindină sau furtună, prin aprinderea lor și rugăciune.

Tradițional, urarea de Paște a creștinilor ortodocși este “Hristos a Înviat”, iar răspunsul este “Adevărat a Înviat”. Aceste urări rămân valabile timp de 40 de zile după Paște, până la Înălțarea Domnului, și sunt folosite și când se ciocnesc ouăle roșii.

În noaptea de Înviere există și unele superstiții:

  • Se spune că în această noapte se deschid cerurile și ard comorile pământului, fiind moment propice pentru vrăji și farmece.
  • Copiii care se nasc în această noapte sunt considerați norocoși pe tot parcursul vieții.
  • Se crede că sufletele celor decedați oscilează între Rai și iad.
  • Nu este recomandat să pui mâna pe sare în această noapte, deoarece se crede că îți vor asuda mâinile în timpul verii.
  • Există credința că în cele trei zile de Paște ard, nevăzute, trei lumânări mari în cer.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult