Nea Ilie, hai să fim sinceri: și matale minți de îngheață apele. Nu o spun cu răutate, dar nici cu glumă. O spun dintr-o realitate care doare zilnic – pentru unii, mai ales pentru cei pe care i-ați uitat de tot. Când te aud promițând, când te văd vorbind despre viitor cu încredere și convingere, mă întreb dacă mai cobori vreodată printre oameni. Căci realitatea ta nu seamănă deloc cu realitatea noastră.
Ai tăiat în carne vie în viața săracilor, ai lovit în cei care abia își duc traiul de la o lună la alta. În schimb, i-ai apărat din răsputeri pe cei care sunt protejați de 35 de ani de voi, politicienii. Pe cei care n-au dus lipsă de nimic, care au funcții, relații și pensii speciale. Lor le-ai vorbit cu grijă, cu blândețe, cu respect. Pe ceilalți, i-ai tratat ca pe o masă de manevră, cu promisiuni în campanii și cu uitare după alegeri.
Nea Ilie, mă tem că până în octombrie dați cu țara bine în prăpastie. Și nu doar economic. Prăpastia în care împingeți România e mai adâncă – e una morală, una de neîncredere, una în care omul simplu nu mai crede în nimic și în nimeni. Când minciuna devine politică de stat, adevărul ajunge să pară o formă de revoltă.
Ți-o spun fără ură, dar cu amărăciune: ai irosit ani de încredere. Iar încrederea, odată pierdută, nu se mai recâștigă cu vorbe frumoase. Poate că încă ai curajul să vorbești în fața camerelor, dar să știi că tot mai puțini te ascultă cu adevărat. Te aud, dar nu te mai cred.
Ce-ar fi să taci un pic și să asculți? Să cobori printre oamenii aceia despre care vorbiți doar în grafice. Să vezi ce înseamnă o pensie de 1200 de lei, o viață cu medicamente tăiate de pe listă, un copil care învață într-o clasă fără căldură. Dacă ai vedea toate astea, poate ai înțelege că nu e o chestiune de orgoliu politic, ci de viață și de moarte – pentru unii, la propriu.
În final, dacă tot vrei să vorbești, fă-o cu adevăr. Spune ce poți face și ce nu. Spune ce ai greșit și ce încerci să îndrepți. Altfel, vorbele tale se vor duce în vânt, iar tu vei rămâne în istorie nu ca un om de stat, ci ca încă unul care a știut să promită și a uitat să împlinească.