SCRUMBIE DE MAREA NEAGRĂ: PESCUITUL

La Marea Neagră se cunosc patru specii importante de scrumbie, veți constata de-a lungul descrierii care sunt caracteristicile fiecăruia, de aceea le prezentăm toate odată pentru o identificare mai corectă, căci știm de faptul că sunt ceva confuzii și nelămuriri. Așadar avem:

1- Rizeafca (Alosa Caspio Tanaica – Grimm1901-Antipa1904)

2- Scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata – Bennet1835)

3- Scrumbia de mare (Alosa Maeotica – Grimm1901)

4- Scrumbia albastră (Scomber scombrus – Linnaeus1758)

5 – Pescuitul

6- ”Scrumbie de Dunăre afumată”

5 – Pescuitul

Se știe că majoritatea pescarilor sportivi, atunci când pescuiesc scrumbie, folosesc țaparina. Aceasta montură se compune dintr-un fir principal, cu o lungime cuprinsă între 1.5 si 2 metri, din monofilament cu diametrul 0.20 – 0.30 și mai multe cârlige legate de acesta, cu fir scurt 5-7cm la distanțe de minim 15 cm.

La ambele capete ale firului principal se pot lega agrafe sau varteje, pentru fixarea plumbului și pentru atașarea ei pe linie. Cârligele folosite pot fi/sunt cele cu ochet nr. 6-10 pe care se matisează câte o pană albă de rață sau una colorată de cocoș. Plumbul folosit va fi de formă cilindrică sau picătură, cu greutate variabilă în funcție de puterea lansetei, între 50 și 80, dar poate să atingă și să depășească 100gr.  Grosimea firelor este pur orientativă, puteți folosi fire mai groase sau mai subțiri.

*Pescuitul la țaparină este și cel mai la îndemână în capturarea scrumbiei, fiind o tehnică ce nu necesită mari calități de pescar.  De pe mal se fac lansări lungi, urmate de un moment de așteptare până se așează linia, apoi se fac recuperări lente cu pompaje scurte. Lanseta trebuie să fie de clasa medie/mare atât ca putere cât și ca lungime. O portanță de 50-100gr și o lungime de 3,00-3,50m sunt ideale. Folosirea firului textil la scrumbie nu este indicat. Alegerea culorii penelor de pe țaparină se face în funcție de factorii locali, transparența apei are un rol foarte important.

Se mai poate pescui și la twistere mici (3cm) si chiar la oscilante si rotative de mici dimensiuni.

Un real avantaj este pescuitul din barcă deoarece prezentarea nălucilor sau a țaparinei se face perfect, fără mari eforturi. Un alt plus in utilizarea barcii este si faptul ca sunt reduse pierderile de țaparine, lucru important în desfășurarea partidei de pescuit.

Va urma prieteni.

Fire întinse să aveți pe oriunde v-ați afla!

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult