4- Scrumbia albastră
La Marea Neagră se cunosc patru specii importante de scrumbie, veți constata de-a lungul descrierii care sunt caracteristicile fiecăruia, de aceea le prezentăm toate odată pentru o identificare mai corectă, căci știm de faptul că sunt ceva confuzii și nelămuriri. Așadar avem:
1- Rizeafca (Alosa Caspio Tanaica – Grimm1901-Antipa1904)
2- Scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata – Bennet1835)
3- Scrumbia de mare (Alosa Maeotica – Grimm1901)
4- Scrumbia albastră (Scomber scombrus – Linnaeus1758)
5 – Pescuitul
6- ”Scrumbie de Dunăre afumată”
Scrumbia albastră: Răspândire: Trăiește pe ambele litoraluri ale Oceanului Atlantic (din emisfera nordică), în mările Baltică, Mediterană, Neagră si Azov. În țara noastră este prezentă din primavară si până în toamnă pe toata lungimea litoralului. *Această specie face parte din familia Scombridae, genul Scomber, deci nu are nimic comun cu scrumbia de Dunare, care apartine familiei Clupeidae. Precizarea este necesară în legatură cu scrumbia albastră pentru a preveni eventualele confuzii.
Descriere: Scrumbia albastră, de fapt cunoscut de mulți dintre noi că macroul (de Atlantic), are corpul fusiform, aproape cilindric în secțiune, acoperit cu solzi mărunti. Capul este mare, fără solzi, cu ochii mari. Gura terminală și largă, este prevazută cu dinți mărunți și limba ascuțită. Pedunculul caudal nu este comprimat lateral, iar înotatoarele perechi sunt scurte. Partea dorsală a pestelui este de culoare albastră închis, cu nuanțe verzui uneori și cu străluciri metalice. Laturile peșteri sunt argintii cu reflexe roșiatice, ventrala este albă. Pe corpul pestelui se disting mai multe dungi întunecate, dispuse vertical, care nu ajung mai jos de linia laterală. În alte mări crește până la lungimea de 50cm, la noi abia atingând 40 cm, lungimea cea mai frecventă fiind 18-20 cm. În apele romanesti, greutatea obișnuită este de 100-200gr, în mod excepțional atinge și 500-700 g.
Reproducere: Reproducerea are loc între 10 și 30 mile de la țărm și nu are loc niciodată în estuare cu salinitate mică. Peștii de talie mare sunt primii care sosesc la locurile de reproducere. O femelă de talie medie fluctuează între 200000 și 400000 icre/sezon și poate crește cu mărimea, icrele sunt depuse în porții grupate. Maturitatea este atinsă la vârsta de 2 sau 3 ani. Juvenilul se hrănește cu zooplancton (alevini, larve ale speciilor marine, crustacee mici, pteropode). În timpul dezvoltării, juvenilii servesc la rândul lor drept pradă pentru ton, rechini și delfini. Dimensiunea minimă legală de reținere 23cm!
Bine de știut: Spre sfârșitul lunii martie, o mare parte a bancurilor de scrumbie se pregătesc de migrare pe Dunăre, strângându-se la gurile de vărsare în mare, hotărâte să dribleze plasele si setcile întinse de vesnicii braconieri de-a lungul fluviului. Migrația scrumbiei creează în orașele pe unde trece Dunărea adevarate sărbatori, unde bineînțeles că scrumbia la grătar, vinul și berea rece fac parte din meniul de bază.
Scrumbiile își continuă eternul drum către amonte și se opresc în zona Portile de Fier 2, unde colosul de beton si fier ce taie Dunărea în două le obturează migratia milenară. Prea puține reușesc să se strecoare alături de vapoare în ecluze și astfel să depășească barajul și să ajungă mai în amonte. *Înainte de construirea hidrocentralelor, scrumbia ajungea pana la cataractele de la Cazane, unde își incheiau misiunea.
Va urma prieteni.
Fire întinse să aveți pe oriunde v-ați afla!