Scrumbie de Marea Neagră: Scrumbia de Dunăre

2- Scrumbia de Dunăre.

La Marea Neagră se cunosc patru specii importante de scrumbie, veți constata de-a lungul descrierii care sunt caracteristicile fiecăruia, de aceea le prezentăm toate odată pentru o identificare mai corectă, căci știm de faptul că sunt ceva confuzii și nelămuriri. Așadar avem:

1- Rizeafca (Alosa Caspio Tanaica – Grimm1901-Antipa1904)

2- Scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata – Bennet1835)

3- Scrumbia de mare (Alosa Maeotica – Grimm1901)

4- Scrumbia albastră (Scomber scombrus – Linnaeus1758)

Scrumbia de Dunăre. Răspândire: Este un pește marin, tot din familia clupeidelor pe care îl regăsim în Marea Azov și Marea Neagră de unde pătrunde în fluvii. Este o specie endemică relictă în Marea Neagră, de unde primăvara migrează în Dunăre, Nistru, Nipru, Bug și Don, pentru a-și depune icrele.

Descriere: Are o lungime medie cuprinsă între 20-40cm și o greutate obișnuită de 300-500gr, excepțional 1kg. Corpul este alungit, comprimat lateral și acoperit cu solzi caduci.  Abdomenul este ascuțit gen carenă și acoperit cu solzi cu vârfurile teșite. Gura este mare, dispusă terminal și prevăzută cu numeroși dinți. Ochii au pleoape groase adipoase. Înotătoarea dorsală este scurtă și dispusă aproximativ pe mijlocul corpului că la scrumbia de mare. Înotătoarele perechi sunt scurte și ascuțite, iar înotătoarea anală alungită. Coloritul corpului este verde-albăstrui pe spate, iar laturile alb-argintii cu luciu metalic. 

Reproducere: Primăvara la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, pătrunde în bancuri mari din Marea Neagră în fluvii (Dunăre, Nistru, Nipru, Bug și Don) pentru a-și depune icrele pelagice în acestea, iar după depuneri se retrage din nou în mare. Hrana scrumbiei de Dunăre constă din diferite specii de pești mici (guvizi, stavrizi, hamsii, aterine) și crustacei, dar nu refuză insectele ce zboară deasupra apei sau cad pe suprafața acesteia. *Dimensiunea minimă legală de reținere 22cm!

Va urma prieteni.

Fire întinse să aveți pe oriunde v-ați afla!

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult