Scrumbie de Marea Neagră: Scrumbia de mare

3- Scrumbia de mare.

La Marea Neagră se cunosc patru specii importante de scrumbie, veți constata de-a lungul descrierii care sunt caracteristicile fiecăruia, de aceea le prezentăm toate odată pentru o identificare mai corectă, căci știm de faptul că sunt ceva confuzii și nelămuriri. Așadar avem:

1- Rizeafca (Alosa Caspio Tanaica – Grimm1901-Antipa1904)

2- Scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata – Bennet1835)

3- Scrumbia de mare (Alosa Maeotica – Grimm1901)

4- Scrumbia albastră (Scomber scombrus – Linnaeus1758)

5 – Pescuitul

6- ”Scrumbie de Dunăre afumată”

Scrumbia de mare:: Aparține familiei clupeidelor (Clupeidae) și este mai mică şi mai rară decât “sora” sa scrumbia de Dunăre.

Răspândire: Este o specie exclusiv marină ce trăieşte în Marea Neagră, migrând o parte în Marea Azov. Unele intră în lacul Razelm, când apa are minim 7°C, unde stau până în toamnă, când se retrag odată cu chefalii, intrând în mare pentru a ierna.

Descriere: Are corpul mai subţire decât al scrumbiei de Dunăre, cu carena(burtă) mai pronunţată. Corpul atinge o lungime de maxim 30cm şi o greutate medie de 200-400gr. Regiunea abdomenului este mult arcuită. Operculul este striat şi dentiţia puternică. Culoarea spatelui este verde-albastruie cu laturile şi burta argintii. Înotătoarele sunt albe cu marginea de sus neagră. Înotătoarea caudală este homocercă, adânc bifurcată și are o singură înotătoare dorsală scurtă, situată pe mijlocul corpului. Pe laturile corpului are 5-10 pete negre rotunde (în funcție de mărime).

Reproducere: Se reproduce în Razelm în cursul lunilor aprilie-mai. Puii ies în mare şi îi găsim îngrămădiţi în apropierea lacurilor litorale salmastre, formând aici majoritatea populaţiei, alături de puietul de scrumbie de Dunăre şi de rizeafcă, până în toamnă, când dispare pentru cantonarea de iarnă.

Va urma prieteni.

Fire întinse să aveți pe oriunde v-ați afla!

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult