Se pun schelele pentru reabilitarea Sinagogii Mari din Constanța

Au început lucrările pentru reabilitarea Templului Israelit (Sinagoga Mare) din zona Peninsulară a orașului Constanța. Au fost amplasate schele pe pereții interiori și exteriori ai clădirii, iar muncitorii se află la șantier încă de la primele ore ale dimineții, încă de când a fost emis ordinul de începere a lucrărilor. Asocierea de firme Conest SA – Blueprint Projects – Raichman Studio – Ifma – Imeco – Geostruct – Eadgrup SRL se va ocupa de proiect. Conform președintelui Comunității Evreiești din Constanța, Sorin Lucian Ionescu, se preconizează că aceste lucrări vor fi finalizate în doi ani și jumătate. Foarte important de precizat interiorul imobilului arhitectural nu este inclus în proiect, însă după vor fi reabilitați pereții, precum și tavanul, se va discuta și despre modernizarea interiorului.  Primele lucrări vor fi efectuate  pe exteriorul construcției și al elementelor structurale în pericol de prăbușire. Apoi, va urma consolidarea fundațiilor, turnarea unei pardoseli din beton armat, consolidarea stâlpilor existenți din zidărie, refacerea zidăriei, consolidarea pereților exteriori etc.

Sinagoga Mare sau Templul israelit de rit așkenaz a fost construit în  anul 1911 și se află pe strada C.A.Rosetti din orașul Constanța. Monumentul este de-o vârstă cu Cazinoul de pe faleza orașului. Este unul dintre cele mai frumoase temple din România și a început să se degradeze în urmă cu două decenii. Sinagoga Mare din Constanța este structurată pe trei registre orizontale: soclu, parter și etaj. În exterior, ferestrele și ușile au decorații de stil maur. În interior, lăcașul de cult este împărțit în trei nave, puternic marcate în exteriorul navei principale. Decorații tradiționale evreiești sunt întâlnite și în interior. Aceasta este singura sinagogă rămasă din Constanța. În 1908, pe actuala stradă Mircea cel Bătrân, la nr. 18, evreii constănţeni şi-au construit propriul templu de rit sefard (spaniol): o clădire monumentală, de influenţă gotică, splendid integrată în spaţiu, în imediata apropiere a Bisericii greceşti „Schimbarea la faţă“ („Metamorfosis“) şi a Bisericii Armeneşti.. Sinagoga a fost demolată în anul 1980, pentru că se prăbușea, afectată de cutremurul din 1977, iar în locul ei este acum un teren viran transformat în parcare. 

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult