Secretarul general al Partidului Verde (Verzii), plătit regește de ROMATSA cu 29.000 de lei pe lună

Am tot văzut de câteva luni încoace agitație mare cu Alianța Politică “AER”, o alianță istorică a celor mai titrate partide “de verde” sau ecologiste din România, PER și Partidul Verde.

La PER, am văzut că Dănuț Pop, președinte de 15 ani al acestei formațiuni, a renunțat în favoarea lui Florin Secara, controversatul PMP-ist fiind ales la congres (nu fără scandal) pe data de 24 februarie 2024. De cealaltă parte la “Verzi”, copreședinți apar Marius Lazar și Lavinia Cosma, însă, am remarcat multe procese pe rolul instanțelor, 5 ca număr, în care peste tot apare un anume Silviu Dumitru, petent sau pârât.

Doar Nicolae Ceaușescu a fost mai longeviv în funcție decât acest individ. L-am cunoscut bine, ba chiar am și lucrat împreună. Am încercat și eu marea cu sarea, cum au mai făcut-o și alții gen Mugur Mihăescu, Remus Cernea sau Florin Călinescu.

La un moment dat mi s-a propus chiar să preiau la nivel național această formațiune, dar apropierea de Teodor Mărieș și mai ales faptul că bucătăria internă era condusă de un anume Silviu Dumitru, care stopa pentru propriile nevoi sumele de bani transferate de la verzii europeni, m-au făcut să renunț.

După mai multe cercetări am descoperit un lucru ieșit din comun… domnul cu pricina, este cel mai longeviv secretar general din istoria post-decembristă a României. Ne întrebăm cum a reușit această performanță având în vedere că PV se zbate între 0 și 1% de peste două decenii.

Foștii președinți ai acestei formațiuni politice, părăsind partidul pe ușa din dos Silviu ia peste 300.000 de lei pe an de la ROMATSA, pus să “taie frunze la câini” în instituția statului.

Pe surse, Silviu Dumitru apare în organigrama ROMATSA ca “controlor de zbor”, însă această funcție este doar scriptică, domnul cu pricina mutând hârtii de colo colo și trecând pe la serviciu doar când are el chef.

Am remarcat un alt lucru “românesc și de neînțeles” cum se face că principala ocupație la ROMATSA a domnului respectiv a fost steward și peste noapte ajunge “controlor de zbor” Vom reveni cu detalii interesante despre acest subiect.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult