Silviu Prigoană, cunoscut om de afaceri și fost politician, a murit

Silviu Prigoană, figura remarcabilă din lumea afacerilor și politicii românești, a încetat din viață. Cunoscut pentru implicarea sa în diverse sectoare economice, în special în domeniul reciclării și salubrizării, Prigoană a fost o personalitate controversată, dar apreciată pentru contribuția sa semnificativă la dezvoltarea infrastructurii de colectare a deșeurilor din România.

Silviu Prigoană și parcursul său profesional

Prigoană și-a început activitatea de antreprenor în anii ’90 și a avut o carieră marcată de inițiative îndrăznețe și proiecte inovatoare. Fondator al companiei Rosal, specializată în colectarea și reciclarea deșeurilor, el a fost pionier într-un domeniu esențial pentru mediul urban și unul dintre primii antreprenori care au introdus modele eficiente de gestionare a deșeurilor.

A avut, de asemenea, o carieră politică activă, candidând pentru diverse funcții în administrația publică și devenind membru în Parlamentul României. Prigoană a fost cunoscut pentru caracterul său direct și pentru opiniile sale ferme, care i-au adus atât susținători, cât și critici. De-a lungul carierei, a fost asociat cu proiecte de modernizare în domeniul urban, promovând inițiative pentru îmbunătățirea condițiilor de trai din orașele României.

Un om de afaceri controversat, dar influent

Prigoană a avut o prezență intens mediatizată și a fost frecvent în atenția publicului datorită aparițiilor sale atât în politică, cât și în showbiz, fiind cunoscut și pentru viața sa personală tumultuoasă. Relațiile sale personale au atras atenția publicului, iar viața sa a fost frecvent subiect de discuții în mass-media.

Dispariția lui Silviu Prigoană marchează sfârșitul unei ere în afaceri și politică pentru România. Vestea a adus o undă de șoc în rândul celor care l-au cunoscut și apreciat, iar mesajele de condoleanțe au început să apară din partea personalităților publice și a celor care au colaborat cu el de-a lungul timpului.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult