Spitalul Sf. Pantelimon: Fiica unuia dintre pacienții decedați a decis să vorbească

Cazul de secția ATI a Spitalului Sf. Pantelimon a alertat autoritățile, iar la momentul de față sunt în desfășurare mai multe a anchete. 17 pacienți au murit în patru zile la secția ATI din cadrul instituției medicale, iar la o săptămână de la această situație care se află sub investigația procurorilor, o fiica unuia dintre pacienții decedați a decis să vorbească, scrie Gandul

Femeia susține că tatăl ei a fost internat la ATI de la Spitalul Sf. Pantelimon și susține că personalul ar fi vinovat de neglijență.

“Pe un pat dezbrăcat, învelit cu o păt, probabil îl ducea la o radiografie undeva și am spus că sunt aici, după care am venit înapoi. Am stat aici, pe holul ăsta, la intrare și am tot întrebat să știu ce se întâmplă în momentul ăla.

M-a sunat o infirmieră de acolo să îmi spună că pot să-i duc pachețelul cu papuci, cu cană, cu tot ce aveam eu adus, dar nu m-a lăsat să intru la el. I-am lăsat pachețelul infirmierei și mi-a zis că la ora 4:00 pot să vină. Am venit la ora 4:00 am intrat în salon, îi puseseră o sondă. L-am găsit în pat cu marginile patului ridicate, iar el făcuse pe el, era murdar până la mijloc de fecale, făcuse pe el, nu l-a curățat nimeni. S-a întâmplat pe 28 martie, probabil știa că trebuie să vin., a declarat femeia pentru Antena 3.

Femeia a povestit, în detaliu, starea în care se afla tatăl ei cu doar câteva zile înainte să moară, precizând că avea brațele învinețite și nici măcar nu era conectat la perfuzia sau aparat de oxigen.

„Eu am venit, n-am putut să fac nimic dar a cerut apă continuu. I-am dat apă, mi-a arătat mâinile, erau negre, mâinile pentru că îi spărseseră venele ca să ia sânge și după ce l-am șters, l-am aranjat în pat, mi-a zis du-te acasă, că vreau să dorm, că mi-a fost foarte frig de dimineață și sunt foarte obosit.

Și am zis „nu plec de lângă tine până nu mă dau ăștia afară”. Într-un final a trebuit să plec. Am plecat la 4:45 de la ușă, m-am întors că suferea, adică îl vedeam că nu-și dorea absolut nimic, dar suferea, nu putea nici să respire bine, dar în afară de faptul că l-am găsit murdar, nu l-am găsit conectat la o perfuzie, nu l-am găsit conectat la aer, la oxigen. Adică nu am văzut că i s-ar fi dat o o mică atenție., a dezvăluit aceasta.

La scurt timp, femeia a fost sunată de medicul care îl internase pe tatăl ei, pentru a-i spune că bătrânul a murit. „La ora 21:00 a sunat cineva, m-a întrebat dacă sunt aparținătorul domnului Oancea. A spus da și am zis să nu spuneți că a murit. Ba da. V-am sunat. Era medicul care îl internase. V-am sunat să vă comunic decesul., și-a amintit femeia.

Este o relatare tulburătoare care aruncă o lumină asupra situației tragice din cadrul Spitalului Pantelimon. Investigarea acestor evenimente este crucială pentru a stabili responsabilitățile și pentru a evita tragedii similare în viitor.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult